Ce rost are o sărbătoare în România pălmuită de modernismul nostru deşănţat dacă nu te vaiţi? A devenit un must-have chestia asta! Nu dă bine să arăţi că îţi merge bine, e mai convenabil să te dai deprimat. Se uită lumea altfel la tine! Cu milă, poate compasiune, dar important este că se uită! În condiţii normale, în care tratezi o sărbătoare luând în considerare etimologia cuvântului, nu prea îi faci pe oameni să aibă ochi şi pentru tine. Aşa că e mai bine să clamezi “sunt deprimat(ă)!” Stârneşti reacţii, mai ales dacă eşti în categoria cu (ă). Pentru că o femeie deprimată va atrage mereu specialiştii bărbaţi în sisteme antidepresive!

În fine, ca să devii credibil, sau credibilă, trebuie să îţi argumentezi deprimarea, altfel nu are rost!

“Uite, fată, ce soare e afară! Cât  de frumos e afară şi eu stau ca proasta în casă, că nu mă sună iubitu`!” Atenţie, nu care cumva să te întrebi de ce nu te sună, că ar trebui să te minţi că e un animal care s-a supărat degeaba că i-ai cheltuit banii şi că te-a prins cu altul pe mocheta din sufragerie!

Asta e o posibilitate, piţiponcească, a deprimării.

Alta ar fi aceea a părintelui. Care, supărat că nu are banii necesari să-i ia copilului un iepuraş de ciocolată, de Paşti, dă vina pe viaţa de rahat din România!

“Păi, da, tată! Că dacă trăiam şi noi în Suedia îţi lua tata de toate! Aici, ce naiba să faci? Lasă, că-ţi ia tata la anu`!”

Şi, din cauza deprimării, se duce la birt, să bea ceva pe datorie, ascultând „Supărat sunt, Doamne, iarăşi, supărat!”

În fine, altă variantă a deprimării se cuibăreşte la vârsta a treia. Pensionarii, deprimaţi că nu le mai trece nimeni pragul, dau buzna la C.A.R, să-şi ia şi ei, pe câţiva lei, de-ale gurii, în tentativa de a onora, oarecum, ideea de sărbătoare. Aceasta este singura variantă a deprimării reale! Oamenii ăştia, munciţi o viaţă, aruncaţi de copii la marginea universului lor, sunt elementele unei deprimări reale. În vreme ce alţii îşi induc deprimarea, conştient sau nu!

Şi ratează spiritul oricărei sărbători, blamând pe fitecine, numai pe ei nu!

Hai, Sărbători fericite!