Am fost intrebat cu mai multe ocazii ce cred despre actuala situatie din Romania. Si, trebuie sa recunosc, m-am ferit sa fac aprecieri categorice asupra vreunei teme. Dar sunt convins ca in Romania nu exista un bine absolut, dupa cum nu exista un rau general. Ce cred este ca azi, Romania este rupta in bucati de interese si ca lipseste acel liant care sa faca sau sa refaca din Romania un intreg. Sa faca din Romania o natiune puternica, cu o identitate solida.

Discutii si contre politice interminabile, marote speculate permanent privind pericolele la care ne expunem, unele reale, altele imaginare, scandaluri zilnice cu iz penal ramase intotdeauna neterminate si perceptia statului ca fiind oprimator, totul grefat pe o volatilitate excesiva a economicului cel de toate zilele. Acesta este mediul in care romanii isi duc traiul.

Aud tot mai mult cum unii conationali isi doresc sa isi continue existenta pe meleaguri straine. Chiar cu riscul de a pierde identitatea romaneasca peste o generatie sau cel mult doua. Si asta doare sau ar trebui sa doara statul roman, pus de cele mai multe ori in situatia de a isi recunoaste incapacitatea de a asigura binele social.

Insa secretul nu este chiar un secret. De fapt, totul este extrem de simplu. Vom avea intotdeauna rezultatul alegerilor noastre. Alegeri care, fie ca le facem, fie ca nu, ne vor influenta intotdeauna existenta. Prea multa patima in discutii si in analiza optiunilor nu este buna, dupa cum lipsa optiunilor este un dezastru. Asa cum afirmam intr-un alt editorial, am convingerea ca implicarea individului va putea schimba prezentul, iar societatea va reactiona in consecinta. Dar se constata ca bazinul doritorilor de implicare politica este tot mai restrans si, din pacate, de slaba calitate, exceptiile fiind binevenite.

Tocmai de aceea, analizand “chestiunea zilei”, cred ca presedintele Iohannis greseste comportandu-se permanent ca un jandarm de tara. Si nu cred o iota din discursul sau privind unitatea romanilor si a Romaniei. Justificandu-si iesirile publice pe dorinta de a pastra Romania imaculata, nu face decat sa creeze situatii tensionate si sa adanceasca fracturile existente la nivel politic si social. Critica institutionala trebuie facuta in limitele constitutionale, iar presedintele le-a depasit, transformandu-se intr-un pseudojudecator suprem, intr-un voda al timpurilor noastre. Doreste puterea suprema, doreste ca el sa faca si sa desfaca discretionar. Iohannis nu si-a depasit conditia de primar si nu a inteles cum sa conduca Romania spre bine. Sau poate a inteles, dar nu a facut-o. Iar dupa Basescu, presedintele jucator, avem azi, in persoana lui Iohannis, un presedinte judecator.

Redactarea imperfecta si intelegerea particulara a Constitutiei a dus la situatii nedorite, care ar fi fost de evitat. Si nici acum nu este prea tarziu sa reparam ceea ce se poate repara. Insa va trebui ca toata clasa politica sa genereze vointa de a rezolva aceasta problema si sa agreeze acelasi mod de interpretare a legii fundamentale. Nu dupa ureche si nu dupa interesele de moment ale celor aflati vremelnic in capul mesei. Fara o astfel de abordare nu se vor putea face pasi inainte.