Periodic, la televizor, vedem reportaje cu bătrâni care trăiesc din pensii a căror sumă, pentru alţii, nu înseamnă nici măcar banii cheltuiţi pe guma pe care o mesteca lunar.
Sume, numite cinic pensii, care, oricum raportate, nu înseamnă nimic într-un stat în care tot ce trebuie să plăteşti se calculează în euro, iar tot ceea ce primeşti în câţiva lei.
Zilnic, vedem bătrâni care stau abrutizaţi şi pierduţi pe câte o treaptă de magazin sau pe la câte un colţ de stradă. Nu întind niciodată mâna. Cel mult se tânguie. Aşteaptă. Pe vreunul din noi. Pe nimeni. Nimic. Sau poate doar moartea pe care o consideră singura scăpare. Şi, cât se poate de tragic şi de cuprinzător pentru realitatea din această ţară, moartea pare că şi este singura lor speranţă şi scăpare.
În România, se numeşte că bătrânii trăiesc. Eu aş spune că se târăsc. Nu de la o zi la alta, ci de la o secundă la alta, în care sunt obligaţi să fie ai nimănui şi să nu aibă niciun fel de viaţă, nici măcar una la limita decentei. Sunt doar obligaţi de alţii, care, chipurile, decid pentru destinul celorlalţi, să se conformeze unui surogat de existenţă. Conducători care îi condamna la indecenta, ca apoi să îi uite imediat. Existenţa indecenta care presupune pâine, atunci când o au, apă, cât se mai găseşte fără bani, că totul costă, mai ales resursa naturală, aer cât se poate de poluat şi, eventual, cel mult, speranţă.
Aceasta este viaţa bătrânilor noştri, timp în care salariile demnitarilor cresc, se votează onoruri şi favoruri, se anunţă doar pe hârtie prosperitate şi fericire pentru mase, iar noi, dacă nu credem anunţurile pompoase ale celor cu salarii de zeci de ori mai mari decât ale noastre, ne complăcem şi trecem mult prea grăbiţi pe lângă câte un bătrân ce aşteaptă. Iar atunci când ne oprim pentru câteva secunde pentru a-i dă repede câţiva lei, e ca şi cum ne-am şterge astfel propriile păcate, ne-am ierta singuri pentru nepăsarea din restul timpului şi am încerca să uităm că nu aşa (re)dăm demnitatea şi viaţa unui om.
Da. Sunt mulţi. Oropsiţi, uitaţi, muritori de foame. Oameni care, cândva, când erau de vârsta noastră au muncit. Au iubit. Au visat şi au avut o viaţă. A lor. Acum, nu mai au nimic pentru că cineva sau ceva a decretat că a îmbătrâni în România este egal cu a muri. Că bătrâneţea pentru români înseamnă prizonieratul unei neputinţe uriaşe pe care, culmea, nu ţi-o oferă anii, ci tocmai cei din jur. Prin nepăsare. Prin nonacţiune. Prin acţiuni proaste, egoiste şi nocive. Prin credinţa stupidă că tu nu vei ajunge niciodată că ei.
Mi-ar plăcea să aflu prin intermediul acestei scurte introduceri într-o problematică cu adevărat importantă şi care are nevoie urgentă de soluţii reale, câţi dintre noi NU suntem cu adevărat INDIFERENŢI şi câţi putem AJUTA un bătrân din oraşul nostru. Aşa că propun aici şi acum că fiecare între voi, cei care nu aţi rămas impasibili gândindu-vă pentru câteva minute la bătrânul său bătrânică de la colţul străzii pe care îl/o găsiţi zilnic stând şi aşteptând o salvare de la noi, să ajute concret un bătrân.
În fiecare dintre ei, suntem noi. Vom fi noi peste ani. Unde alegeţi să fiţi? La colţul străzii, pe treptele unei biserici sau la uşa vreunui supermarket? Sau într-o casă sigură, trăind decent şi, mai ales, murind decent?
Bătrânii cui? (1)
2 septembrie 2015
(160 vizualizări)
Din aceeaşi categorie:
Sătulă de Izaura!
(26 iunie 2014 - Cristina IANCU)
385 vizualizări
La despărţire...
(16 septembrie 2017 - Cristina IANCU)
462 vizualizări
Orb, mut şi surd într-o lume dementă !
(6 mai 2021 - George BOTEZ)
803 vizualizări
Moare democraţia în România?
(20 aprilie 2015 - Cristina IANCU)
205 vizualizări
Blestemul autostrăzii Comarnic-Braşov
(22 martie 2014 - George BOTEZ)
395 vizualizări
Despre America mea!
(16 iunie 2020 - Andreas Petrescu)
225 vizualizări
În loc de concluzii (III). Deranj pe stânga.
(8 decembrie 2014 - Romeo HANGANU)
104 vizualizări
Comisia Europeană,o sperietoare pentru românul de rând
(13 octombrie 2016 - Cristina IANCU)
270 vizualizări
Toţi angajaţii lui Capră
(24 aprilie 2016 - Ciprian RADU)
780 vizualizări
Terorism, omenie şi prostie
(30 martie 2016)
45 vizualizări
Cine este „investitorul din Corbeanca„?
(1 mai 2017 - George BOTEZ)
1625 vizualizări
Nihil sine peccanem
(14 august 2015 - Raluca Jianu ANGHELACHE)
226 vizualizări
Ce caută “refugiaţii” în Suedia? De ce nu vin la noi?
(10 septembrie 2015 - Ciprian RADU)
162 vizualizări
Impresie, răsărit de soare
(11 septembrie 2014 - Florin SICOIE)
196 vizualizări
Dezamăgirile zilei
(7 iulie 2013 - Romeo HANGANU)
134 vizualizări
Un nou început
(30 iunie 2013 - Romeo HANGANU)
303 vizualizări
Apoi a venit iarna …
(11 noiembrie 2013 - Romeo HANGANU)
414 vizualizări
Cea mai veche branza din lume, descoperita langa mumii
Oamenii de stiinta germani au descoperit cea mai veche branza din lume. E
De unde vin fructele? File din istoria păcănelelor
Dacă ai jucat vreodată un slot și te-ai întrebat „Ce caută lămâia asta aici?”, nu
Ia zi, Bulă, obişnuieşti să fumezi?
Bulă: – Mmm… Aşa şi aşa…
– Dar cât înseamnă „aşa şi aşa”?
– Mmm… Păi cam 4 pachete pe zi.
– Dulciuri mănânci? – Mmm… Aşa şi aşa…
Cam 5 ciocolate pe zi.
– Sărat mănânci?
– Mmm… Aşa şi aşa… Cam o solniţă pe zi pun în mâncare.
– Grăsimi mănânci? – Mmm… Aşa şi aşa…
Cam un kil- două de slană pe zi…
– Prăjit mănânci?
– Mmm… Aşa şi aşa… Pe zi… Cam câte o omletă de 4 ouă şi cartofi prăjiţi, asezonaţi cu cârnaţi
.– Aha… Dar de băut, bei? – A, da! De băut, beau!
A luat foc internetul, au navalit deontologii, au explodat opiniile. Cazul Gheboasa, la mare concurenta cu fata ucisa in Mangalia care avea initial 12 ani si fusese violata, iar apoi 18 si ucisa de colega de camera In fapt, un produs al gradului de cultura aferent unor concetateni, domnul cu pricina a fost lasat sa evolueze intr-o siluire a...
Conflictele dintre Roberta Anastase şi Andrei Volosevici sunt vechi. Certurile dintre ei durează mult şi foarte greu vreun cunoscut reuşeşte să îi facă să comunice din nou. Rezultatul alegerilor interne de la PNL Ploieşti este încă o dovadă a faptului că liberalii au dorit să îi dea o lecţie lui Volosevici, arâtându-i voalat că nu este pe...
Prin 1951 Brâncusi a dorit să lase mostenire României 200 de lucrări si atelierul său parizian. Statul român a respins oferta. A fost o sedinţă si s-a decis că Brâncusi nu poate fi considerat un creator în sculptură pentru că "speculează prin mijloace bizare gusturile morbide ale societăţii burgheze". Cei care au hotărât asta au fost...
„Omul cel mai fericit e cel care-i face fericiţi pe cât mai mulţi oameni.” — Denis Diderot
Curs valutar
2 aprilie 2024

EURO = 4.9705 RON


USD = 4.6276 RON


GBP = 5.8148 RON

Top articole
















