Am crezut până în minutul 83 al blestematului meci cu Astra că Petrolul va reuşi să întrerupă şirul nenorocit al înfrângerilor pe teren propriu. Chiar dacă fotbal nu văzusem. Apoi, încă trei minute am sperat că va rămâne egal, oricum un pas înainte faţă de cele patru înfrângeri consecutive pe teren propriu. Dar Takayuki şi Alibec au făcut că imposibilul să devină posibil şi să înscrie pentru a cincea înfrângere a Petrolului pe Ilie Oană!

Prea multă umilinţă pentru Ploieşti, prea multă durere în tribune şi în inimile suporterilor galben-albaştri! Prea puţin fotbal şi prea puţin Petrolul! Deja situaţia financiară şi legală a clubului începe să treacă în plan secund, fiind înlocuită cu umilinţa la care suntem supuşi de jumătate de an!

Aţi făcut bani aici, aţi nenorocit clubul şi echipa, aţi trimis istoria spre coşul de gunoi şi ne umiliţi cu fiecare zi ce trece. Aveţi milă şi lăsaţi-ne în pace, ne doare sufletul că am ajuns de râsul lumii. Acum doi ani credeam că am înviat şi că vom fi indestructibili şi monolit. Aveam speranţă, aveam dorinţa de a câştiga, aveam plăcerea de a veni la meci. Azi suntem separaţi : noi şi voi! Tocmai de aceea, faceţi, acum, la sfârşit, un gest de onoare! Plecaţi şi lăsaţi-ne în durerea noastră cu care deja ne-am obişnuit! Plecaţi! Ne-aţi umilit destul!