Totul se vinde şi totul se cumpără. O axiomă. Problema este însă ce se vinde şi ce se cumpără. În întreaga noastră viaţa politică şi socială chestiunea este fundamental viciata, mai ales în condiţiile în care orice guvernant care se respectă se trezeşte odată cu cocoşul, strigând că lupta împotriva corupţiei. Iar lupta împotriva corupţiei este că aceea împotriva kilogramelor. O duci toată ziua, iar seara o pierzi.
Plecând de la actul votării în sine, act viciat de oferirea de găleţi cu peste sau uleiuri relativ comestibile şi pungi de făină expirată, pentru a determina convingerea electorală a alegătorului şi terminând cu fiecare zi în care se organizează vânzări de toate felurile, România a ajuns un imens iarmaroc în care fiecare are ceva de vândut, ştiind că întotdeauna va exista un cumpărător care să ofere un preţ bun. Sau măcar un preţ.
Licitaţiile organizate pe sub birouri pentru lucrările şi serviciile publice ţin de cultură naţională. Constructori, instalatori, arhitecţi, topografi, avocaţi, consultanţi de toate neamurile, luptători împotriva muştelor, păduchilor şi câinilor vagabonzi, oameni politici mai mari sau mai mici, profesori, funcţionari, transportatori şi alţii, care or mai fi, vor să cumpere sau să vândă, iar totul este legat de banul public.
În tagma mea profesională aud de sume de milioane de euro plătite aberant câte unuia dintre avocaţii iubiţi de cine trebuie, pentru a realiza la suprapreţ nu ştiu ce proceduri în numele statului român, stat obosit şi vlăguit când este vorba de sănătate sau cultură. Eu ştiu cât de aberantă este aceasta preţuire. Ori că plătim, că naţie, bani cu nemiluita că cineva să ne tot deseneze la planşeta autostrăzi, constatând apoi, cu buzunarele goale, că marile proiecte tot câmpuri prăfuite au rămas. Până şi bacalaureatul se vinde. Şi asta de mult timp, de multe ori cu ştiinţa şi complicitatea autorităţilor, generând adevărate catastrofe profesionale cu diploma de absolvire.
Se mai scoate câteodată la iveală un cuib de infractori periculoşi care sunt arătaţi la televizor spre bucuria cetăţenilor televizomani, să vadă poporul că organul veghează, la timp şi în condiţii optime. Tot acest penibil desfăşurat live, cu o directoare de liceu având banii înghesuiţi în sutienul transpirat din cauza actului infracţional în care s-a implicat emoţional şi care a asudat-o, dar şi cu (şi aici este culmea penibilului) părinţi care cer banii înapoi deoarece, deşi au plătit câteva sute de euro mită, au constatat că beizadeaua nu a trecut bac-ul, aşa cum se înţeleseseră cu conducerea. În orice ţară normală, alături de directoarea asudată trebuia să se afle în puşcărie şi părintele mituitor. Însă aceştia, în România, figurează pe post de victime cinstite, dând interviuri la posturile de televiziune deoarece au fost înşelaţi de profesorul cel rău, care, deşi a luat lovelele, nu s-a ţinut de cuvânt. Să le dea banii înapoi, mama lui de hoţ!
Până la urmă, tot ce s-a întâmplat va figura pe post de fapt de viaţă, cam nasol pentru o naţiune care se vrea civilizată, însă doar atât. Camerele de luat vederi, implementate cu prea mulţi bani în sălile în care se dau examene, nu vor putea supraveghea şi ce se întâmplă în afara lor, în viaţa reală, în care banii se îndeasă cu sârguinţă în sutiene sau chiloţi. Şi, până la urmă, poate directoarea este nevinovată, poate este victima unei înscenări judiciare. Poate banii nu erau pentru mită la bacalaureat ci a dorit femeia să îşi mărească sânii cu ghemotocul de bani îndesat acolo, să apară ca damă bine în societate. Este şi acesta un punct de vedere pe care ar putea să îl susţină un avocat, nu e aşa?
Sutienul directoarei
7 iulie 2013





Din aceeaşi categorie:
Cuvintele, nişte conglomerate de litere inutile
(25 iunie 2014 - Edi MOLDOVAN)
280 vizualizări
Ruşinea de a fi român ?! Hai, băi, pe bune ?
(12 decembrie 2020 - George BOTEZ)
855 vizualizări
Moare democraţia în România?
(20 aprilie 2015 - Cristina IANCU)
203 vizualizări
Despre mesageri
(26 octombrie 2014 - Florin SICOIE)
166 vizualizări
Pandaliile societăţii româneşti (II)
(4 noiembrie 2016 - Romeo HANGANU)
5651 vizualizări
Cârcotaşilor inconştienţi care nu se tem de nimic!
(21 septembrie 2017 - Cristina IANCU)
795 vizualizări
Blec Fraidei de Ploieşti
(29 noiembrie 2013 - Cristina IANCU)
277 vizualizări
Ţiganiada
(6 iulie 2014 - Romeo HANGANU)
113 vizualizări
Pe obscena vieţii
(25 august 2013 - Nicoale BOARU)
95 vizualizări
Nu oricine poate să facă un proiect pentru Petrolul!
(29 iunie 2016 - Ciprian RADU)
471 vizualizări
Cine mai vrea să fie romantic?
(2 septembrie 2013 - Edi MOLDOVAN)
208 vizualizări
În ce stat trăim?(II)
(1 septembrie 2013 - Ovidiu MARIAN)
292 vizualizări
Fotbal şi durere
(1 septembrie 2013 - Romeo HANGANU)
148 vizualizări
Da’ muieţi-s posmagii? Petrolul românesc şi Botoşaniul european
(23 iunie 2015 - Ciprian RADU)
488 vizualizări
De "eroină" au nevoie copiii din Ploieşti?
(20 septembrie 2016 - Ciprian RADU)
545 vizualizări
Uşurătatea
(21 iulie 2013 - Nicoale BOARU)
137 vizualizări
Petrolul, aplauzele şi Voicilă
(21 aprilie 2018 - George BOTEZ)
928 vizualizări

Oamenii de stiinta germani au descoperit cea mai veche branza din lume. E

În zilele noastre, este ușor să pariezi pe meciuri de fotbal live și pe zeci de
Ia zi, Bulă, obişnuieşti să fumezi?
Bulă: – Mmm… Aşa şi aşa…
– Dar cât înseamnă „aşa şi aşa”?
– Mmm… Păi cam 4 pachete pe zi.
– Dulciuri mănânci? – Mmm… Aşa şi aşa…
Cam 5 ciocolate pe zi.
– Sărat mănânci?
– Mmm… Aşa şi aşa… Cam o solniţă pe zi pun în mâncare.
– Grăsimi mănânci? – Mmm… Aşa şi aşa…
Cam un kil- două de slană pe zi…
– Prăjit mănânci?
– Mmm… Aşa şi aşa… Pe zi… Cam câte o omletă de 4 ouă şi cartofi prăjiţi, asezonaţi cu cârnaţi
.– Aha… Dar de băut, bei? – A, da! De băut, beau!



„Omul cel mai fericit e cel care-i face fericiţi pe cât mai mulţi oameni.” — Denis Diderot
Curs valutar
2 aprilie 2024

EURO = 4.9705 RON


USD = 4.6276 RON


GBP = 5.8148 RON

Top articole