De mult n-am mai fost martorii unei agitaţii precum cea care a însoţit condamnarea şi trimiterea la închisoare a „greilor” fotbalului românesc. În loc de orice introducere aş recomanda tuturor să deschidă site-ul următor: http://adevarul.ro/news/sport/best-of-giovanni-becali-8_5315e102c7b855ff56ddb839/index.html. Un adevărat recital de nesimţire, incultură şi prostie a unuia care se crede mare mafiot, într-o lume ce tinde să fie acaparată, dominată şi strivită de astfel de specimene. Nu e nevoie nici măcar să vedeţi tot filmuleţul ca să înţelegeţi cine sunt cei care au poposit la Jilava, Rahova sau Poarta Albă.

Deosebit de interesantă mi s-a părut reacţia publică la cea mai mare lovitură dată corupţiei din fotbalul românesc. Pentru români, cei mai mulţi dintre puşcăriaşii de astăzi sunt cei care au distrus fotbalul românesc, prin şmecherii, blaturi şi tot felul de alte mizerii. S-a prăbuşit mitul intangibilităţii acestor personaje, un mit care prin forţa şi pasiunile stârnite de fotbal era cu mult mai important în mentalul colectiv decât în cazul politicienilor, chiar al celor de prim rang. De la marile învârteli financiare, dovedite acum de instanţă, la ieşirile violente ca în cazul lui MM Stoica sau al fraţilor Becali şi până la comportamentul din sala de judecată unde săreau peste mese şi ţipau la judecători, totul le era permis. La fel ca în cazul altui actual puşcăriaş - Gigi Becali.  Această sentinţă reabilitează Justiţia, iar condamnarea „greilor” din fotbal e mai valoroasă decât condamnarea lui Adrian Năstase, considerată de mai toată lumea ca răzbunare politica. Pentru toţi este un motiv de frison şi o învăţătură de minte: dacă ei au picat, poate pica oricine.

În România lumea fotbalului se considera un stat inexpugnabil în stat. Rânduieli proprii, salarii imense, rezultate nule. O panoplie întreagă de impresari, conducători, preşedinţi de cluburi, căţăraţi pe spatele „Generaţiei de Aur”, şi-au făcut de cap mai mult de doua decenii, bătându-şi joc de milioanele de iubitori ai fotbalului. Am urmărit o emisiune în care Mitică Dragomir, marele absent din garnitura care stă acum la „mititica”, considera că toţi sunt nevinovaţi, pentru că au băgat bani în fotbal! Fostul miliţian, fostul puşcăriaş de drept comun, îşi dă cu părerea în halul ăsta, aruncând în derâdere orice idee de justiţie.

Nu sunt deloc de acord cu avalanşa de susţinători ai unora din cei încarceraţi pe motiv că „au făcut şi mult bine”. Faptul că ai construit case, că ai reparat biserici, că ai dat la săraci nu te absolvă pentru furt, evaziune fiscală sau trafic de influienţă. Sunt mulţi cei dispuşi la acte de caritate dacă şi-au însuşit ilegal bunurile şi puţini cei care să dea din averea lor dacă aceasta e făcută prin muncă cinstită. În viaţă eşti apreciat şi beneficiezi de avantajele reuşitei tale, dar răspunzi pentru ilegalităti şi fapte de corupţie. Compensări şi cale de mijloc nu există într-o societate civilizată. Aş semna mâine cu ambele mâini orice petiţie pentru graţierea lui Gică Popescu, ceea ce nu înseamnă că omul este nevinovat; de altfel, marele său bun simţ l-a făcut să fie primul care s-o recunoască. Nu ca fostul vânzător de bilete de la cinema Patria: „Eu sunt Giovani mafiotul …Eu sunt mafiot prin modul în care mă comport…Cum să bag în seamă pe oricine… Cum să n-am prestanţa mea… Când cobor dintr-un Rolls Royce …“