Când viaţa bate filmul avem a ne lăuda că suntem tare ingenioşi, fără a avea pretenţii de scenarişti. Sunt scenarii de viaţă care ar câştiga Oscarul chiar si dacă ar concura cu toţi scenariştii din lume cu nume care se termină în Stein !

Wuhan, mon amour ! Iată un titlu care ar putea sparge orice record în sălile de cinematograf ! Iar filmul se toarnă zilele acestea, având ca board de producţie o mâna de oameni. Cei care răspund de scenariu şi regie. Castingul a făcut că în rolul principal să fie selectaţi toţi locuitorii Terrei. Şi, vrând sau nu, am devenit cu toţii vedete galactice. Un roi mai mare aflat în faţa pericolului extincţiei. Cam aşa se tinde a se prezenţa situţia.

În realitate, noi nu avem treaba nici cu boala, nici cu pacienţii ! De fapt, pe stradă oamenii se încăpăţânează să fie sănătoşi ! Cei 18 milioane de români sănătoşi sunt îngroziţi că cei 150 bolnavi au păţit aşa ceva. Asta înseamnă psihoza !

Rezultatul nu se va măsură în decese ci în falimente ! Mici afaceri, oameni de rând, cei obişnuiţi ! Nu şi marile afaceri care, după această criză vor deveni şi mai mari ! Iar în condiţiile ce vor urmă se va crea o dependenţă de ţările bogate care vor avea mijloacele necesare de luptă împotriva pericolelor pe care tot ele le vor crea.

De fapt, Wuhan a însemnat altceva ! Ceva ce va afecta generaţiile care vor urma. De la Wuhan, lumea a intrat într-o altă faza ! Iar noi, cei care vedem, încet..încet....nu vom mai fi !

Vor rămâne însă scenaristii şi regizorii. Mai fericiţi şi mai puternici. Mai stăpâni pe oameni !