Tot ce s-a întâmplat zilele acestea ne confirmă încă odată că, în situaţii de criză, mecanismele acestui stat care mai e şi membru NATO, cu tot ce presupun ele, de la autorităţi implicate până la proceduri de urmat, pot da rateuri teribile. Iar despre concepte precum colaborare, coordonare, decizie unitară, nu avem ce discuta într-o ţară în care nici după o săptămâna premierul şi preşedintele nu schimbaseră un cuvinţel în legătură cu tragicul eveniment aviatic de pe muntele Petreasa …

În ultimul articol din 2013 intitulat „ Spaima noastră cea de toate zilele” încercam (cu riscul de a fi plictisitor) să reamintesc cât de expuşi suntem în cazul unui cutremur de mare magnitudine şi cât de indiferenţi sunt decidenţii politici când vine vorba de măsuri pentru prevenirea efectelor unui astfel de dezastru ; cu atât mai mult cu cât declaraţiile contradictorii ale specialiştilor în legătură cu un astfel de fenomen ne întăresc convingerea că nimeni nu îl poate previziona în timp util. Aşa că recomandam cu căldură tuturor să citească sfaturile de salvare în caz de cutremur ale lui Doug Copp, şeful Salvării şi Managerul pentru dezastre al Echipei Americane Internaţionale de Salvare, un om cu o experienţă uluitoare, prezent la toate dezastrele majore din lume începând cu 1985. Sfaturile de bun simţ, realiste şi accesibile prezentate în „Triunghiul vieţii” mi se par extrem de utile cu atât mai mult cu cât ne confruntăm de multe ori şi cu apatia şi lipsa instinctului de conservare la mulţi dintre locuitorii clădirilor cu „bulină roşie”, ei fiind de multe ori primii care se împotrivesc lucrărilor de consolidare; şi pentru ca tacâmul să fie complet, citesc acum că Guvernul va reduce la jumătate, în următorii trei ani, cuantumul fondurilor de la bugetul de stat destinate primăriilor pentru lucrări de consolidare a blocurilor cu risc seismic !

Scriu acest articol „în condiţii de iarnă”, condiţii care trezesc o adevarată isterie naţională. În copilărie am avut parte de zăpezi la fel de mari, prilej de bucurie şi nu de nevropatii generalizate. Nu ştiu de ce, dar de data asta senzaţia mea e că autorităţile au acţionat mult mai bine ca altădată. Cel mai uşor este să crezi că doar la noi în ţară se blochează drumurile atunci când e viscol – asta se întâmplă peste tot în lume. Un prieten din Canada mi-a scris că la ei se închid drumurile la 10 cm de zăpadă dacă e viscol şi nimeni nu se supără. Hai să ne uităm un pic şi la fiecare dintre noi. Oare de ce nu ştiu românii să reacţioneze cum se cuvine atunci când autorităţile îi avertizează din timp (în cazul de faţă, cu peste 48 de ore înainte) că urmează să vină un viscol puternic? De ce e musai să pleci la drum dacă vizibilitatea este zero iar deszăpezirea pe viscol, imposibilă? De ce nu ştiu gravidele să plece spre oraş înainte să vină zăpada peste sat, dacă tot se anunţă peste tot că vine urgia? Îmi este greu să aleg între o evidentă neîncredere în autorităţi care genereaza această lipsă de reacţie periculoasă, sau un apăsător „cod portocaliu” de prostie care îi bântuie pe mulţi dintre conaţionalii noştri. La atmosfera generală contribuie din plin şi televiziunile, care consideră că transmisiunile în regim horror pot speria şi responsabiliza populaţia ; informaţiile eronate şi contradictorii ale (prea) multor posturi de ştiri, exagerările şi scenariile unora dintre realizatorii de emisiuni în scopul obţinerii unui rating mai ridicat, nu fac decât să creeze confuzie, panică, dar şi neîncredere în profesionismul mass-mediei.

Iar noi rămânem cu adevărul incontestabil al neputinţei celor montaţi politic în poziţii executive importante, necunoscători ai regulilor actului de conducere şi lipsiţi de capacitatea de decizie. Trăim într-o Românie profund electorală, fracturată periculos la vârf şi incapabilă să-şi apere cetăţenii. Tragedia aviatică din Apuseni a reuşit, din păcate, să ne arate din nou acest lucru. „Îmi pare rău că s-a întâmplat în timpul mandatului meu tragedia” – a spus Radu Stroe, ministru de interne al acestui stat o bună bucată de vreme. Încercând să distribuie vina în toate direcţiile, omul dovedeşte că nu a înţeles nimic din responsabilitatea naturală care revine unui ministru de interne pentru toate evenimentele importante de pe teritoriul ţării sale. O probă de tembelism politic, la care un ziarist propunea ca demisia ministrului să intre in vigoare începând cu 19 ianuarie, ca tragedia să nu fi fost în mandatul său …