Recentele „dezvăluiri” ale fostului manager sportiv Mihai Joiţa nu mai miră pe nimeni. Faptul că jucătorii nu au fost plătiţi tinde să devină o obişnuită la Petrolul. Însă este puţin probabil că jucătorii nou veniţi la echipa să nu îşi fi asumat şi eventuale întârzieri ale plăţilor la salarii, ştiind situaţia financiară ingrată a grupării galben-albastre.
Spune Joiţa că rezultatele proaste ale echipei în primele opt etape ale acestui campionat s-ar fi datorat (şi) împrejurării că nu s-au plătit salariile. Adică, din nou, noncombat din partea jucătorilor pe teme salariale. Personal cred că a fost o încercare de a ascunde valoarea scăzută a jucătorilor aduşi la Petrolul de scouterii de serviciu în acest an. Care, cu excepţia lui Zoubir, lustragiul de serviciu a băncii de rezerve, ar sta la coadă să prindă echipă la grupări din liga a doua valorică.
În contrapartidă cu acest mod de a pune problema, am rămas impresionat de declaraţia dată de antrenorulnorvegienilor de la Trondheim înaintea meciului retur cu FCSB. După un prim meci în care au zdrobit echipa bucureşteană cu un 3-0 şi dacă ar fi avut mentalitatea românească, acesta ar fi declarat cu emfază că va intra pe teren cu juniorii pentru a odihni lotul în vederea disputării vreunui meci din Cupa Artica. Însă, nu ! Antrenorul a declarat că va juca cu cea mai bună echipă şi va încerca ( sic !) să obţină victoria, chiar dacă primele de calificare oferite echipierilor formaţiei norvegiene sunt mult mai mici decât cele pe care joacă FCSB, patronul Gigi Becali oferind 50000 de euro per capita. Şi, mai mult, ca să ne uimească până la capăt, a declarat :”Ştim că echipa romana joacă pe prime de calificare fabuloase însă la noi banii contează mai puţin. Noi jucăm în primul rând pentru club, pentru demnitatea şi onoarea acestuia !” !
Cine are ochi să citească, să o facă ! Cine are minte să înţeleagă, să înţeleagă ! Onoarea şi demnitatea clubului sunt întotdeauna înaintea drepturilor salariale, chiar şi în cel mai nordic punct al Europei. Ar trebui să fie şi la Ploieşti, locul unde jucătorii intră pe teren cu memoriile în buzunar, mimând jocul în aşteptarea plăţilor. Sună rău, dar la asta trebuie lucrat. Pentru că, altfel, veţi rămâne singuri, domnilor ! Mult mai singuri decât credeţi !