Am citit cu mult interes zilele trecute scrisoarea deschisă adresată de domnul Bogdan Fălcescu din Sinaia „celor care ne irosesc vieţile zilnic şi ne pun sănătatea în pericol, celor vinovaţi pentru lipsa infrastructurii rutiere din România, pentru incapacitatea de a construi autostrada Comarnic-Braşov şi pentru maniera vizibilă în care se sifonează banul public când vine vorba de şosele”. Un demers public cât se poate de realist şi pertinent al unui om revoltat, a cărui viaţă, ca şi a celorlalţi participanţi la traficul de pe drumurile de la noi este marcată de neputinţele guvernanţilor. Un demers lăudabil, care se doreşte a fi doar începutul unui drum lung de schimbare definitivă şi fundamentală a României. Să fim fericiţi că mai există astfel de oameni!

Cred că se impun câteva comentarii. A direcţiona întreaga responsabilitate către câţiva dintre conducătorii de azi, e prea simplu. Răspunderea pentru marile erori săvârşite în ultimii ani în economie, privatizare, infrastructură, învăţământ, săntate, aparţine întregii clase politice, tuturor celor care din 1990 şi până în prezent au administrat destinele României. Iar dacă nu vom înţelege acest lucru, vom cădea în vechiul nostru păcat care spune că „istoria care se uită, se repetă”.Revenind la tema autorului scrisorii, în materie de infrastructură şi în special de autostrada Comarnic – Braşov există deja o istorie tristă, care nu ar trebui uitată.

Înţeleg că domnul Fălcescu este un tânăr de 23 de ani şi nu are cum să-şi amintească că la mijlocul anilor ’90, ministru al Transporturilor în mai multe guverne, Traian Băsescu declara ritos : „România nu are nevoie de autostrăzi !” O declaraţie care a servit din plin tuturor „urmaşilor” care au promovat aceiaşi politică dezastruoasă şi a rămas ca un fel de „linie directoare” până astăzi. În schimb, mulţi îşi amintesc de celebrul slogan „Aici sunt banii dumneavoastră !” care apărea pe la fiecare reparaţie de drum, slogan menit să preamărească interesul ministrului pentru lucrări de reabilitare sau modernizare a căilor rutiere. Cârcotaşii vorbeau de fapt despre un interes pentru lucrări cu devize incerte, acolo unde realitatea operaţiunilor executate era greu de verificat … Asta apropo de sifonarea banilor publici când vine vorba de şosele. În 1998 s-a reuşit terminarea lucrărilor de modernizare pe DN 1 între Câmpina şi Comarnic. Împreună cu Băsescu am inaugurat lucrarea (eram prefectul Prahovei pe atunci) undeva pe la Nistoreşti. După ce s-a băut o sticlă de şampanie, după ce ministrul i-a certat pe cei de la Strabag (antreprenorul general) care nu platise la timp constructorul român – CCCF, companie ataşată Ministerului Transporturilor – am avut neinspiraţia să-mi manifest speranţa că ar trebui să înceapă lucrările şi la tronsonul cel mai important, care să traverseze munţii, până la Braşov. „Gata, vă ajunge, aveţi 4 benzi de la Bucureşti până la Comarnic !” a fost răspunsul viitorului preşedinte. Şi aşa a rămas …

Alt episod interesant a fost în 2004. Trecuse momentul celebrului „dragă Stolo” şi Traian Băsescu era în febra alegerilor prezidenţiale. Guvernul de atunci pregătise contractul pentru autostrada Comarnic –  Braşov care urma să fie executat de firma franceză Vinci. Cum premierul francez Raffarin era atunci în ţară, Băsescu a găsit de cuviinţă să declare că înaltul demnitar „a venit să-şi ia tainul”. O altă declaraţie prostească, care a ucis în faşă realizarea autostrăzii. Am încercat împreună cu alţi parlamentari de Prahova şi Braşov să găsim soluţia reluării discuţiile cu firma Vinci în 2005, dar toate tentativele s-au lovit de o catastrofă de ministru din grădina lui Băsescu, pe numele lui Gheorghe Dobre.

În ministeriatele care au urmat (Boagiu, Berceanu – de două ori, Orban, Nazare), sub umbra lui Traian Băsescu, încercările de a face ceva pentru autostrada în discuţie au fost mai mult formale; ba la un moment dat, pe vremea lui Berceanu s-a făcut chiar şi o licitaţie; câştigătorul a fost tot Vinci! Lucrarea nu a început pentru motivul oficial că firma franceză nu ar fi reuşit să realizeze montajul financiar; din nou, cârcotaşii spun că motivul real ar fi fost „parandărătul” prea mare …

Venim în zilele noastre, unde dăm peste un personaj, Dan Şova care a vrut cu orice chip să-l depăşescă în incompetenţă pe ministrul Dobre, cel din 2005. Mare pictor de hărţi în care autostrăzile se încolăceau acoperind România, avocăţelul preţios, responsabil cu marile proiecte (?!), ne anunţa în 2012 (ca de altfel şi premierul Ponta) că îşi va da demisia dacă până în 2016 autostrada Comarnic – Braşov nu va fi gata. Apăsat de problemele penale personale, probabil omul a avut şi un moment de luciditate legat de gogomăniile emanate şi a plecat din guvern. Noul venit, Ioan Rus, uitând de promisiunile predecesorilor conform cărora lucrările trebuiau începute în toamna anului 2013, afirma de curând: „Sper ca CNADNR-ul să reuşească să finalizeze toată povestea în această toamnă, adică să se semneze contractul”. Cu cine? Desigur cu Vinci, câştigătoarea unei noi licitaţii, dar la un preţ dublu faţă de cel din 2004 …

Concluzia? Dacă politicianul Băsescu accepta contractul la începutul anului 2005, aveam autostradă pe Valea Prahovei din anul 2008, la jumătate din preţul care se vehiculează în prezent. Din păcate, în România nimeni nu plăteşte pentru astfel de fapte.

Nu am vrut să plictisesc cu aceste rânduri, iar uitarea cea scrisă-n legile omeneşti n-ar trebui să se aştearnă peste astfel de rele din istoria noastră. N-aş vrea să-l dezamăgesc pe domnul Bogdan Fălcescu şi sper din tot sufletul ca generaţia sa să fie la originea schimbării despre care vorbea atât de frumos. Schimbare care ar trebui sa plece de la vorbele dure ale jurnalistului şi criticului englez George Orwel, care ni se potrivesc atât de bine: „Un popor care votează corupţi, impostori, hoţi şi trădători nu este victimă! Este complice!”