Problema oamenilor din Roşia Montană care mor de foame pentru că nu au locuri de muncă este una înduioşătoare. Pentru ei, desigur, dar şi pentru oamenii direct interesaţi ca “unica firmă care se pricepe la minerit în lume”, Gold Corporation, să aibă pârghia pentru a produce. Bani, nu aur, pentru că interesaţii nu vor aur, ci bani, ca să se îmbuibe ei şi neamurile lor. Dincolo de orice moralitate, pe care oricum se face pipi în România. Nu contează că milioane de români nu sunt de acord cu asta, contează doar să le iasă lor “ceva”. Nu ar mai trebui să fie de mirare, din moment ce preşedintele, care a avut mereu o optică încrucişată, ne-a liniştit spunând că razele soarelui distrug cianura. Ori ne consideră el, în continuare, prea proşti, ori suntem de-a binelea dacă înghiţim din astea!

Bun, oamenii de acolo vor să muncească. E bine că vor, e rău că îşi strigă păsul doar mituiţi fiind de canadieni. Vorba aia, e mai simplu să iei bani doar ca să strigi că vrei de muncă, decât să munceşti pentru bani.

Când oamenii au fost daţi afară de la Upetrom Ploieşti, când au fost disponibilizări la Crângul lui Bot, când ploieştenii şi-au pierdut locurile de muncă de la rafinăria Astra, nu îmi aduc aminte să le fi plâns cineva de milă. Şi ploieştenii vroiau să muncească, dar nu i-a băgat nimeni în seamă. Şi Ploieştiul mi se pare că are o populaţie mai mare decât Roşia Montană, ca să zic aşa! Ploieştenii care au rămas fără serviciu, şi vorbim despre câteva mii de oameni, dacă nu zeci de mii,  au primit doar şuturi în fund de la unii care, ajunşi acum sus, îi plâng pe amărâţii din Roşia Montană.

Şi nu e vorba doar despre ploieşteni. Nu mai spun despre Uzina Mecanică din Plopeni, la care lucrau aproape toţi oamenii apţi de muncă de pe  Valea Slănicului. Protestele lor de atunci au fost doar furtuni în pahare cu apă. Despre problemele prahovenilor fără serviciu nu ţipă nimeni dintre potentaţii care ne spun ce bine ar fi să ne ia canadienii aurul şi noi să primim cianuri la schimb. Nici despre prahoveni şi nici despre alţi locuitori ai ţării, ale căror probleme trebuie rezolvate local.

Nu ştiu care ar fi soluţia tehnică, dar tare mi-ar plăcea ca razele alea ale soarelui, care distrug cianurile, aşa cum ne-a spus, doct, Băsescu,  să topească şi comportamentul specific hienelor pe care-l practică şmecherii ăştia care se tot cocoaţă la putere pe slăbiciunile românilor purtători de ştampile de vot. Nu se va întâmpla, ştiu!

Dacă aţi vândut ţara, nu înseamnă că puteţi vinde şi poporul, la pachet. Tare aş fi curios, domnule preşedinte, dacă tot sunteţi expert în reacţiile cianurii: Ce se întâmplă cu această cianură atunci când milioane de români fac pipi pe ea?