Am spus de multe ori că în ziua de azi e o adevărată performanţă să-ţi alegi ştirile corecte din mass-media românească şi să faci slalom printre dezinformări, manipulări, exagerări sau minciuni prosteşti. Încerc să-mi motivez astfel tema articolului şi să găsesc un raspuns logic la insistenta informaţie mediatica conform căreia Antonescu şi PNL îşi doresc să adere Partidul Popularilor Europeni.  Unii chiar avansează ideea că motivul real pentru ruperea USL este înscrierea PNL în PPE. O decizie suprinzătoare care ar genera anumite efecte pe termen scurt – până la europarlamentare, mediu - până la prezidenţiale şi lung.

Pâna la urmă ar trebui să nu uităm că PPE este un partid de centru-dreapta, în acest moment unul din cele mai mari şi mai influiente partide transnaţionale reprezentate în Parlamentul Uniunii Europene. PPE cuprinde partide occidentale creştin-democrate, partide europene conservatoare, alte formaţiuni politice de centru-dreapta sau chiar partide ale unor minorităţi naţionale – cum este cazul UDMR. Un melanj care i-a asigurat statutul de cel mai mare partid de la Bruxelles de mulţi ani, care are şi majoritatea în Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei. Aşa că apropierea de această grupare politică europeană pare a fi atractivă pentru orice partid cu orientare de dreapta.

Au fost destule declaraţii care au anunţat de mai mult timp interesul PNL pentru populari ; Crin Antonescu afirma în urmă cu vreun an că „se uită cu interes la PPE” şi recunoştea că în interiorul PNL există o „importantă componentă conservatoare”, care situează formaţiunea mai aproape de Partidul Popular European. În toamna anului 2013, Ludovic Orban punea o întrebare, deja retorică, unor colegi liberali: „Care va fi locul PNL în viitor? Păi vă spun eu care va fi locul PNL – în nici un caz alături de PSD, ci alături de PDL în PPE, pentru că liberalii, la nivel european, aproape că nu mai există. Fuziunea să fie făcută într-un moment care să ne fie cu adevărat favorabil”. Oare să fi venit momentul?

O eventuală aderare la PPE pare a surâde ambelor părţi: PPE caută orice mijloace pentru a mai obţine voturi având în vedere procentele de care are nevoie pentru a câştiga posturi de conducere la nivel european, într-o perioadă în care socialiştii par a fi favoriţi la victorie în Parlamentul European; trecerea PNL la PPE poate fi importantă în stabilirea raportului de forţe. De partea cealaltă, Antonescu şi-ar putea negocia prin această mutare sprijin din partea PPE pentru candidatura la prezidenţiale (asta ar însemna şi sprijin din partea Germaniei) şi ar avea oportunitatea să devină omul politic care a pus bazele reale ale unificării partidelor de dreapta din România. Mutarea este posibilă, chiar dacă moral pare un fel de trădare a convingerilor noastre despre liberali şi istoria lor. Dar ce legatură este în România între politică şi morală? Să nu uităm că alt partid, PDL, a trecut într-o seară de pe stânga pe dreapta spectrului politic, poposind imediat în braţele larg deschise ale popularilor europeni. Cel puţin liberalii sunt totuşi de dreapta.

Dar fie popular, fie liberal, partidul istoric pe care l-am privit mereu cu simpatie, rămâne cu o mare problemă şi dupa ruperea USL. Schimbarea gărzii în PNL a adus personaje de proastă calitate, iar compromisurile făcute în modul de promovare al membrilor, unele din motive de susţinere financiară în campaniile electorale, au devenit un balast teribil pentru Crin Antonescu şi formaţiunea pe care o conduce. Un amestec de penali cu penibili populează spaţiul din apropierea preşedintelui, unii ajungând de multe ori la demnităţi nemeritate. Fenechiu, Remeş, Szilaghi, Chiuariu, Becali, Vosganian, Chiţoiu, David, Ruşanu, Radu Stroe, Marin Anton sunt câţiva din cei care au reuşit să imprime PNL-ului mai mult caracteristicile unui grup infracţional organizat decât a unui partid politic. Mare păcat ! Mai ales că jocurile politice ale acestui an electoral sunt abia la început !