Gata, am ajuns în vârful iureşului informatic, mai nimic nu este normal, totul e în regim de „breaking news”! Ştiri de ultima oră, chiar şi dacă s-au întâmplat cu trei ore sau cu trei zile în urmă. Un exemplu: 27 ianuarie 2014 – Monica Iacob Ritzi este condamnată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la cinci ani închisoare cu executare. 30 ianuarie 2014 - „Ştirile24.ro” – Breaking News : Monica Iacob Ritzi este condamnată la cinci ani închisoare cu executare! Halal profesionism!

Dar până la urmă exemplul dat este unul nevinovat, care ţine de  respectul pe care îl au multe instituţii mass-media faţă de propria prestaţie. Cu totul altceva este atunci când vine vorba de respectul faţă de cetăţean. Informaţiile eronate, contradictorii, manipulatorii intră în altă categorie decât a emisiunilor care n-au alt scop decât un rating cât mai ridicat, aducător de finanţări şi sponsorizări.

Pe toate posturile tv perioada de viscole de săptamâna trecută este calificată drept marea urgie, armaghedon, apocalipsa, o adevărată premieră pentru ţara noastră. În copilăria mea nimeni nu se mira că iarna ninge! Iernile grele nu sunt o noutate pentru ţara noastră. „Odată cu seara Anului Nou, în chip de semne bune, peste întreaga ţară s-au aşternut zăpezi bogate, nesfârşite aşternuturi de argint pentru ogoare, mirifice podoabe pe crengile care aşteptau nostalgic îmbrăţişările reci şi pure”, se relata în anul 1969 la o emisiune de ştiri. „Ne-am trezit peste noapte împotmoliţi în frumos şi primii care au protestat împotriva acestei estetici cam abuzive au fost automobiliştii de toate mărcile”, se arata în reportaj. Acum, când am ajuns în „era internetului” ne văităm pe la toate colţurile ca nişte neputincioşi terminaţi, paralizaţi de o iarna cu 30-50 cm.de zăpadă. Acolo unde se adună zăpada de 2-3 metri în urma viscolului, este tot din prostia noastră, a românilor care ne-am gândit că parazăpezile forestiere sunt bune de pus pe foc … Şi vorbesc despre 1969, nu de 1954 când în Bucureşti nămeţii imenşi au fost îndepărtaţi cu tancurile, după ce vântul bătuse cu 130 km/h ! Noroc că nu se codau dezastrele pe atunci, n-am mai fi avut culori pentru urgia din acel an…

Panica  pe care o creează şi o alimentează televiziunile prin titlurile şi comentariile exagerate nu fac decât rău unei populaţii care se informeaza aproape în totalitate de pe micul ecran. „Brăila la 5 m sub zăpadă” titra pe burtiera unui post. Transmisiile din teren au şi mult haz, chiar dacă lucrurile nu sunt deloc vesele. Un reporter desfigurat, căţărat pe câte un morman de zăpadă (făcut de vânt sau de utilajele de dezăpezire), ne anunţă că zăpada a trecut de 2 m. Un altul, încearcă să ne vorbească serios despre urgiile naturii, în timp ce în spate câţiva localnici se prăpădesc de râs. La alt post, două cuconiţe, realizatoare de emisiuni certau de zor un primar care nu a dus apă unui localnic dintr-o comună buzoiană; nu s-au liniştit nici după ce primarul le-a explicat că omul are fântâna în curte, dar cum lenea e cucoană mare, omul nu catadicseşte să-şi facă măcar o pârtie până la sursa de apa. Şi exemplele pot continua…Nu sunt un tip suspicios şi nici nu cred cu uşurinţă în scenariile care ne sunt plasate. Dar am început să ascult cu atenţie comentariile despre mânăriile cu viscolul şi codurile, despre sistemul practicat care vrea să ne convingă să credem că este nevoie de cod roşu şi de bani suplimentari pentru operaţiunile specifice. Departe de mine gândul că oamenii nu trebuiesc salvaţi, că nu trebuia intervenit fiind un caz extrem, dar parcă ceva nu a fost în ordine cu amplificările fără măsură propagate de televiziuni.

Trăim într-o ţară ruptă în două, adusă în această situaţie nu numai de preşedinte şi primul ministru, ci şi de alte instituţii ale statului, politicieni, societatea civilă, mass-media, etc. La această fractură contribuie din plin televiziunile. Cum derapajul e tot mai evident, a ajuns o adevărată performanţă să găseşti un post la care ştirile să fie cât de cât apropiate de realitate şi neinfluienţate politic. Mă gândeam că atâta vreme cât CNA-ul te amendează pentru câteva înjurături, n-ar putea face ceva şi cu bătaia de joc la care televiziunile supun populaţia acestei ţări? Măcar în baza principalei competenţe  conform căreia Consiliul Naţional al Audiovizualului este garantul interesului public !