Există acest concept doar în mintea unui PR. Doar unul care vrea să promoveze dragostea ca substantiv, nu ca sentiment. Doar unul care ştie că substantivul defectiv de plural îi poate aduce rotunjirea veniturilor, speculând formalismul relaţiilor şubrezite. Pentru aceia cărora le plac dulcegăriile, Valentine’s Day este prilejul perfect pentru a înghiţi rahatul ăsta american, deşi ăla turcesc e la mai mare căutare!

Norocul unora dintre noi este faptul că oamenii care ştiu că dragostea se trăieşte, nu se induce, nu pun preţ pe această făcătură de sărbătoare. Televiziunile se înghesuie să dea ştiri despre inimioare, lumânărele, floricele şi alte diminutive din astea care frizează penibilul. De fapt, freacă penibilul  exact ca pe lampa lui Aladin, până când acesta străluceşte în toată splendoarea lui.

Dacă te întrebi de ce ar trebui să-ţi marchezi dragostea pentru persoana iubită într-o zi stabilită de alţii, dacă te întrebi de ce trebuie să te prefaci că îţi plac inimioarele de pluş pe care să le dăruieşti, dacă te întrebi de ce trebuie să spui “te iubesc” într-o zi în care toţi papagalii fac asta, înseamnă că mai ai o şansă. O şansă de a aprecia dragostea ca sentiment, nu ca substantiv defectiv de plural. Oamenii care iubesc sincer, care pot atinge sentimentele, le pot mângâia, ştiu să îşi alinte persoana iubită în toate zilele unui an. Cu gesturi simple, dar tandre, cu vorbe puţine, dar sincere, nu cu inimioare, lumânărele şi floricele şi nu doar pe 14 februarie! O dragoste indusă e moartă dinainte de a se naşte! E o friptură neprăjită, e o dulceaţă în care pui sare, e un televizor care are doar sunet!

Ştiu că există oameni care pun preţ pe dragoste, care îi caută virtuţile, mulţi dintre ei chiar în aceste zile, oameni tineri, frumoşi, care nu se sfiesc să îşi arate timiditatea, care intră într-o relaţie aşa cum sunt, nu cum ar vrea alţii să pară. Ei vor face dragostea să strălucească, nu penibilul conturat de dulcegăriile unui rahat american. Nici măcar turcesc. Deşi e la mai mare căutare!