A trecut şi meciul cu Dinamo. O altă suferinţa marcată la loc de cinste în mult prea urâtă istorie recentă a Petrolului. Câinii au muşcat din lupii bolnavi care, odată, erau pregătiţi să atace stâna oilor. Iar ne-au dat cu terenul în cap şi din nou am fost umbră a ceea ce nu de mult eram.

Dar, nu ştiu de ce, meciul cu Dinamo nu a mai reprezentat un motiv de indignare, aşa cum s-a întâmplat cu anterioarele cinci înfrângeri consecutive pe teren propriu. A fost mai mult decât atât. A fost umilinţă! Nu scorul în sine a contat. Deranjantă a fost atitudinea celor care au îmbrăcat (oare cu ce drept?) tricourile Petrolului. La sfârşitul partidei toată lumea era tăcută şi umilită. M-am întâlnit cu mai mulţi cunoscuţi după meci. Oameni de fotbal, cu ştate vechi pe Ilie Oană. Mult mai vechi decât cei care poartă azi, pe umerii lor, povara vinovăţiei pentru această stare. Şi toţi au spus că au simţit gustul amar al umilinţei.

Inaugurarea arenei Ilie Oană a început cu o înfrângere usturătoare: 1-5 cu Dinamo. Ieri, antrenorul Sinescu anunţa că s-a încheiat un ciclu şi că din toamnă începe altul, cu alte perspective, mult mai puţin ambiţioase. Iar acest ciclu se termină tot cu o înfrângere cu Dinamo, un 0-3 de neprezentare. De altfel, cu excepţia câtorva minute în meci, jucătorii Petrolului nu au fost prezenţi pe teren decât fizic. Nu cu mintea, nu cu sufletul, nu cu inima. Aseară. Mircea Rednic a reuşit, în sfârşit, prima victorie pe OZN Arena, după lungul şir de înfrângeri înregistrat. Din păcate, împotriva noastră!

La jumătatea lunii viitoare, societatea comercială PETROLUL PLOIEŞTI S.A. îşi joacă ultima carte. Se va supune aprobării adunării creditorilor planul de reorganizare a activităţii. Planul afişat spre publicitate este extrem de subţire şi nu garantează că datoriile se vor acoperi, existând pericolul ca el să nu treacă. Iar asta înseamnă, legalmente discutând, falimentul echipei şi dezafilierea de la FRF.

Cum spunea maestrul Trestioreanu cu care am discutat pe gazon după meciul cu Dinamo, la miez de noapte: am umflat balonul şi apoi i-am dat drumul în aer, să îl vadă lumea cum se dezumflă! Povestea noului Petrolul se sfârşeşte înainte de vreme, înainte de a fi hrănit vanitatea suporterilor, atât de mult încercaţi.

Însă, după atât de multă umilinţă rămâne ceva. Rămâne speranţa că ne vom apuca din nou de treabă, poate mai responsabili, poate mai norocoşi în privinţa celor aleşi să conducă destinele echipei şi că vom reuşi să transformăm Ilie Oană din teatrul umilinţei într-unul al viselor. Şi asta pentru zecile de mii de suporteri ai Petrolului pentru care clubul nu va muri nicicând deoarece ei sunt Lupii Galbeni. Dar voi, stimabili conducători ai clubului, voi cine sunteţi ?