Apreciez faptul ca în dorinţa de a ne ţine cât mai conectaţi la viaţa de zi cu zi, posturile noastre de televiziune ne transmit informaţii importante pentru ţară. Zilele acestea era să ne prăbuşim de emoţie când am aflat că Bianca Drăguşanu a ajuns la spital după ce s-a rănit acasă, în spaţiul domestic, cu un … umeraş ! Din fericire rana e la tibie şi nu într-o zonă ameliorată cu Botox ; ar fi fost păcat de acidul hialuronic … Înduioşător este şi faptul că de ea are grijă un băiat cu care a fost măritată vreo câteva nopţi, Victor Slav, marea vedetă de la Meteo, cel care ne anunţa în maieu că va ninge în draci, sau îşi afişa bocancii când ne speria cu călduri sufocante. Evenimentul nefericit are şi partea lui bună : cei doi s-au hotărât, se pare, să se împace din nou, inspiraţi probabil de epopeea căsniciei Prigoană – Bahmuţeanu.

Întrecerea între posturile de ştiri în prezentarea unui eveniment capătă deseori accente hilare, chiar dacă întâmplarea este de multe ori dramatică. Reporteri de teren agitaţi transmit din zone inundate, înzăpezite sau în care au fost accidente grave la fel ca de pe terenul de fotbal. Din studio, fetişoare exaltate măresc panica, exagerând necazurile şi plusând cu date eronate. Moartea, crima, violul, accidentul, divorţul – elemente ce fac parte din hrana zilnică a producătorilor TV – cresc ratingul, iar exemple sunt cu nemiluita. Am spus de multe ori că în ziua de azi e o adevărată performanţă să-ţi alegi ştirile corecte din mass-media românească şi să faci slalom printre dezinformări, manipulări, exagerări sau minciuni prosteşti.

Şi totuşi există un domeniu în care presa şi în special televiziunea devine pe zi ce trece tot mai profesionistă: provocarea deliberată în mase a reflexelor condiţionate, atât de necesare manipulării politice. Printr-o informaţie mai mult sau mai puţin tendenţioasă se crează o stare emoţională, sunt atinse anumite corzi sensibile ce evocă reflexele condiţionate urmărite. O metodă standard de manipulare constă în a organiza talk-show-uri de televiziune live, în care un grup de experţi promovează produsul sau ideea, sub pretextul „dezbaterilor”. Se recrutează participanţi pro şi contra, care îşi exprimă sprijinul sau opoziţia. Când totul se termină fără a se ajunge la vreo concluzie (pentru că nici nu se doreşte acest lucru), subiectul promovat a fost imprimat în mintea telespectatorilor.

Odată cu apropierea alegerilor prezidenţiale asistăm la o intensificare a fenomenului extrem de nociv al manipulării prin presă. Avem parte tot mai insistent de ştiri ce au doar intenţii senzaţionaliste şi urmăresc cu orice preţ să capteze atenţia cu întâmplări derizorii în defavoarea altor evenimente de importanţă strategică. Persuasiunea, dezinformarea, intoxicarea, informaţiile părtinitoare, sunt folosite excesiv cu scopul de a perpetua şi promova anumite mesaje, dar şi de a discredita unii protagonişti. 

De o mare diversitate are parte în această perioadă manipularea prin sondaje. De multe ori profesioniştii din această industrie profită şi de plăcerea unora de a fi minţiţi şi le oferă cifrele dorite. Problema nu este dacă aceste cifre sunt corecte sau nu, problema e că nu putem avea încredere în astfel de sondaje ; motivul esenţial este acela că nu există un organism care să verifice exactitatea datelor, deci, în consecinţă, putem presupune că cine plăteşte sondajul obţine şi profitul mediatic. Sondajele îşi pierd credibilitatea şi mai mult atunci când sunt produse de case de sondaj a căror şefi sunt extrem de apropiaţi (unii chiar angajaţi) ai unor grupări politice aflate la putere sau în opoziţie.

Televiziunile ne prezintă obsesiv sondaje care vor sa stabilească profilul candidatului,  care vor din start să elimine unii adversari, după cât sunt de periculoşi pentru cel care trebuie susţinut. Iată că ultimul sondaj ne arată că majoritatea românilor (87,1%) îşi doresc un preşedinte cu experienţă politică, ca prefera o persoană de naţionalitate română (65,3%) şi consideră că este important ca viitorul preşedintele să fie tânăr şi de religie ortodoxă. Mai aveţi vreun dubiu ?