Situaţia asta antitetică îi macină pe români. Chiar fără să conştientizeze, mulţi se încadrează într-o imagine reliefată de cele două sintagme. Este drept, cei mai mulţi, în cea de-a doua, talpa pe gât fiind mai uşor de pus. Grav este faptul că nu există, pentru o mare parte a românimii, şi ideea de a întinde o mână. Nu, se merge doar pe principiul brutal de a-l sugruma pe celălalt doar pentru a-ţi fi bine. Nu este luată în calcul varianta că poate fi bine pentru amândoi, ci doar aceea conform căreia cel mai util apropiat al tău este acela pe care-l poţi jeli: Ce bun erai tu, bine că nu mai eşti! Acela în faţa căruia te poţi lăuda tu, acela pe care îl poţi controla, îl poţi şantaja şi pe care îl poţi trimite, printr-un singur gest, pe marginea prăpastiei. În schimb, prietenul de lângă tine care începe să stea pe picioarele lui, care îşi croieşte un drum al lui, în care nu are nevoie de tine, devine o ţină de lichidat. Nu mai contează dacă, vreodată, a făcut ceva pentru tine, dacă te-a scos la liman când simţeai că te îneci, dacă ţi-a dat din timpul lui fără să i-l ceri! Nimic din toate astea nu contează, dacă statutul tău este ameninţat. Şi, la mâna întinsă de el răspunzi cu o talpă pe gât! Nu din convingere, ci dintr-un soi de dezumanizare care caracterizează din ce în ce mai mult societatea noastră. Nu mai poţi aprecia succesul altora, decât comparativ cu al tău. Nu mai încerci să vezi albul, pentru că el se murdăreşte şi devine negru, în timp. Aşa că e mai convenabil să întinezi tu orice este alb, pentru că te-ai obişnuit să vezi negru. Nu mai contrează că alţii iubesc nuanţele şi ar vrea să le vadă şi să le creeze. Egoismul este călăuză, altruismul este slăbiciune. Te inspiri din legea Spartei, dar o aplici greşit! Mâna întinsă pentru a oferi sprijin presupune un efort prea mare pentru tine, care te-ai obişnuit să pui talpa pe gât. Ai devenit expert şi nu mai există atâtea gâturi în ţară câte poate călca talpa ta! Când o să te doară talpa de atâta acţiune nevrednică, vei începe să vezi ce bine te simţi când întinzi mâna, pentru a-l susţine pe altul. Dar va fi prea târziu, pentru că rişti să nu mai vrea nimeni să se sprijine de mâna ta. Ca să nu ajungi marginalizat, ca să nu trăieşti în întunericul din tine şi ca să vezi cât de bine este să aibă cineva încredere în tine, nu mai pune talpa pe gâtul nimănui! O mână întinsă de tine, acum, poate fi soluţia pentru a-ţi aerisi interiorul îmbâcsit de ură formală.