Am recunoscut mereu că nominalizarea lui Crin Antonescu pentru funcţia de Preşedinte al României nu m-a prea entuziasmat ; am spus-o încă de la stabilirea modului în care vor fi ocupate primele două demnităţi în stat de către cea mai puternică alianţă politică a ultimelor 24 de ani, Uniunea Social Liberală. Asta în pofida faptului că de câte ori l-am întâlnit pe actualul lider al PNL, în perioada în care eu eram prefect iar el ministru al sporturilor sau când eram colegi în Parlament, impresie pe care mi-a lăsat-o a fost una cât se poate de bună : inteligenţă, bun simţ, modestie, înţelegere rapidă a subiectelor, un simţ al umorului debordant. Aş mai adăuga că probabil este cel mai bun orator din Legislativul României, lucru vrednic de laudă, în totală contradicţie cu adunarea amorfă de personaje, aleşi ai naţiei care prin neputinţa de a închega două fraze coerente şi corecte gramatical, se fac şi ne fac de râs de câte ori au ocazia. Şi totusi am considerat că nu corespunde profilului meu de candidat pentru un preşedinte necesar României după 10 ani de stare generală de confuzie şi tensiune politică şi socială marca Traian Băsescu : poate prea tânăr, poate prea implicat şi dependent politic, poate insuficient de disponibil pentru a juca rolul de mediator atât de necesar societăţii noastre.

Câteva evenimente din ultima vreme m-au făcut însă să adaug bile albe importante în dreptul politicianului Crin Antonescu; marţi 14 ianuarie 2014 preşedintele ţării face câteva declaraţii elucubrante pe teme de politică externă şi cu privire la proiectul viitoarei Constituţii. Stimulat de vizita secretarului adjunct de stat al SUA Victoria Nuland şi mereu în goană pentru recâştigarea popularităţii pierdute, Traian Băsescu a făcut afirmaţii extrem de grave, folosindu-se de minciuni menite a-i manipula şi a-i speria pe români. Am avut parte însa de o reacţie imediată din partea preşedintelui PNL; Antonescu a făcut apel la şeful statului pentru un comportament demn de funcţia pe care o deţine şi i-a cerut să nu mai defăimeze ţara şi să spună „grozăvii”, deoarece toate acestea dăunează cel mai mult românilor. O corectură pertinentă şi documentată la declaraţiile şefului statului, calificate a fi periculoase şi neadevărate. Totul spus fără patimă, cuviincios, dar extrem de ferm; o poziţie cât se poate de potrivită pentru un viitor preşedinte.

Mai mult decât orice, am apreciat explicaţia privitoare la un punct important al viitoarei Constituţii : modul de numire al premierului. Constituţia lui Năstase din 2003 stabilea că numai partidul (sau alianţa) care câştigă alegerile cu peste 50% din voturi poate nominaliza primul-ministru; în situaţia în care nu există o astfel de formaţiune politică, decizia revine preşedintelui. Aşa s-a întâmplat în 2004, când Traian Băsescu, împotriva voinţei electoratului, a propus un premier nu de la cei care câştigaseră alegerile (Uniunea PSD+PUR) ci de la cei de pe locul doi: PDL. Aşa a putut să se instaleze regimul Băsescu cel care ne-a adus atâţia ani de instabilitate politică, conflicte sociale şi statutul de ţară supusă economic marilor puteri. În contrast cu aberaţiile preşedintelui Băsescu pe această temă, Crin Antonescu a pus lucrurile pe făgaşul normal : noua lege fundamentală va stipula că premierul este nominalizat de partidul care câştigă alegerile indiferent de scorul obţinut, acesta urmând să-şi creeze majoritatea necesară şi să obţină în Parlament validarea guvernului; desigur, în cazul în care partidul respectiv nu poate realiza majoritatea necesară pentru a guverna, se poate trece la cei de pe locul doi, sau după două căderi de guvern, la alegeri anticipate. O prevedere legislativă care funcţionează în toate ţările civilizate şi care pune deciziile clasei politice în concordanţă cu opţiunile alegătorilor.

Revin la Crin Antonescu şi remarc că ultimile ieşiri la rampă dovedesc o abordare cât se poate de serioasă şi profesionistă a candidaturii sale la Preşedinţia României. Probabil a înţeles şi rolul unei echipe adevărate de consilieri, într-o ţară în care politicienii îşi iau în general „sfătuitorii” dintre cei care le-au cărat mapa sau au lipit afişe în campania electorală. Ar mai rămâne ca fricţiunile din cadrul USL să fie aplatizate şi ţinute sub control; în aceasta situţie, Crin Antonescu are toate şansele să-şi mute sediul la Cotroceni.