Scriam în numărul trecut că ar fi bine să ne „deconectăm” un pic de la această ciudată campanie electorală, motiv insidios de stres pe care ni l-au făcut cadou clasa politică şi mai ales instituţiile de forţă ale statului român. În ce mă priveşte aş spune că am reuşit, mulţumită unor prieteni care mi-au trimis pe net un serial de televiziune inspirat de opera marelui scriitor rus Mihail Bulgakov : „Maestrul şi Margareta”. L-am vizionat pe nerăsuflate, în două calupuri de câte 3 trei ore. O poveste misterioasă, în care se împletesc trei planuri. Acţiunea principală se petrece în Rusia anilor ’30, Rusia lui Stalin şi a NKVD-ului, o lume în care orice existenţa era brutal controlată de malaxorul sovietic de anihilat destine umane. În această lume, scriitorul fără nume, Maestrul, autor al romanului despre Pilat din Pont îşi arde manuscrisul şi se retrage la un azil de nebuni. Moscova acelor vremuri este surprinsă de vizita diavolului, care ia chipul profesorului Woland, împreună cu grupul său de asistenţi, care folosesc magia neagră pentru a le face farse tuturor celor pe care îi întâlnesc. O întoarcere în timp, pe vremea când Yeshua Ha-Nazri, adică Iisus din Nazaret, era judecat şi condamnat de Pilat din Pont, procuratorul Iudeei, este prezentată în cel de-al doilea plan. Deşi, aparent, cele două scene nu au o corespondenţă strânsă între ele – o legătură între Pilat şi viaţa moscovită interbelică fiind greu de găsit – acţiunea petrecută în al treilea plan şi anume minunata poveste de iubire dintre Maestru şi Margareta, face ca toate cele trei planuri să se întrepătrundă. O fantasmagorie a lui Bulgakov, dominat de ideea mântuirii în purgatoriu a Maestrului, cu ajutorul unui Diavol complice al binelui veşnic.

Încântat de filmul văzut dar şi de faptul că mulţi dintre prietenii mei cărora le-am trimis site-ul citiseră cartea, mă întorc la realitatea crudă a zilele noastre. Scriu aceste rânduri în duminica primului tur al alegerilor prezidenţiale, convins că nu vor fi surprize şi că peste două săptămâni va trebui să alegem între Ponta şi Iohannis. Sunt şi câteva lucruri care m-au frapat în ultimile zile.

Nu sunt misogin, ba chiar sunt convins că România are o mulţime de femei inteligente şi capabile să ocupe orice funcţie în stat. Din nefericire, ca şi în alte cazuri, nu acestea ajung la demnităţile meritate, ci tot felul de specimene din plevuşca care bântuie prin lumea politică. Urmăream stupefiat tupeul şi obraznicia cu care candidatul Elena Udrea se alinta pe toate ecranele, minţindu-ne că, după ce a dormit 10 ani în pat cu duşmanul Cocoş, habar n-are de afacerile şi şpăgile de milioane de euro pe care acesta le încasa din afaceri necurate. Din fericire pentru ea, tot bietul preşedinte îi sare în ajutor, informându-ne că în afacerea Microsoft nu toţi banii au ajuns în budoarul familiei Cocoş, ci o parte sunt blocaţi într-o bancă din Elveţia ! De unde o fi ştiind ? Şi dacă a ştiut şi nu a declarat nimic, n-o fi cumva complice ?   

Dacă tot veni vorba de Traian Băsescu, am avut ocazia să vedem încă odată (dacă mai era nevoie) cam ce preşedinte a avut România timp de 10 ani. La o emisiune televizată, în ultima zi de campanie, omul nostru a vorbit timp de doua ore despre serviciile secrete, despre Elena Udrea, despre filajul de la Paris, despre agenţii acoperiţi, despre Elena Udrea, despre DNA, dosare, Voiculescu, din nou despre Elena Udrea … În cunoscutul dispreţ faţă de Constituţie, preşedintele a făcut o campanie nebună pentru şefa PMP, acuzând serviciile secrete (servicii pe care le-a reformat atât de tare încât acestea l-au scăpat din braţe) că se implică în defavoarea protejatei sale. În cele două ore de transmisie, poate ultima sa apariţie publică în calitate de preşedinte, nu am auzit un cuvinţel despre starea românilor, despre cele două mandate ratate, despre gafele de politică externă, despre vidul personal de cunoştinţe economice, despre datoria mamut pe care a aşezat-o pe umerii românilor, despre tăierea inutilă a salariilor bugetarilor, despre lungul şir de scenarii şi scandaluri pe care le-a provocat, etc. N-a spus nimic (pentru că nici nu a înţeles nimic) despre rolul malefic pe care l-a avut în aceşti ani în alterarea valorilor poporului român, devenit foarte vulnerabil în perspectiva unei eventuale colonizări economice şi culturale din exterior.

Cu neruşinarea caracteristică, încă preşedintele României aprecia că toţi candidaţii pentru Cotroceni sunt foarte slabi. Bietul Trăienică! O să aibă foarte repede surpriza să afle, alături de noi, că oricare va fi varianta câştigătoare pe 16 noiembrie, ea este infinit mai bună decât cea pe care am suportat-o între 2004 – 2014 !