Scriam în articolul de săptămâna trecută despre dezamăgirea pe care mi-o provoacă noul ministru al Marilor Proiecte, juristul Dan Şova şi despre senzaţia că între actualii „specialişti” şi foştii responsabili guvernamentali în ale infrastructurii rutiere nu este nici o deosebire. Nu puteam să ratez un remember privind meritul actualului preşedinte, Traian Băsescu, de cinci ori ministru al transporturilor în diferite guverne, la distrugerea tuturor programelor de autostrăzi din România din ultimele două decenii.

Nu mă aşteptam ca atât de repede, mai bine spus miercuri 7 august, vom fi martorii unor declaraţii năucitoare ale celui considerat de cei care încă nu au fost cuprinşi de amnezie totală „killerul” autostrăzilor din România : Traian Băsescu. Sigur, nimeni nu îl mai bănuieşte pe preşedinte că ar fi un om civilizat, echidistant, echilibrat, corect, altruist, calităţi care par indispensabile funcţiei pe care o deţine. Ei bine, după o survolare eroică cu elicopterul a şantierului autostrăzii Arad – Nădlag, omul nostru, cu o impertinenţă incredibilă, s-a apucat să dea lecţii despre investiţii în general şi despre autostrăzi în special ; ne-a vorbit despre oprirea lucrărilor la o autostradă atât de  importantă pentru traficul spre şi dinspre Europa, despre neputinţa guvernului de a găsi o soluţie imediată, deşi blocajul se datorează intrării în insolvenţă a constructorului, compania austriacă Alpine Bau.

Mai rămânea să ne amintească despre necesitatea tronsonului de autostrada Comarnic – Braşov, ucis chiar de el în 2004 cu celebra acuza „tainul lui Raffarin” şi de multe alte proiecte de infrastructură părăsite din motive uşor de înţeles. Contând pe ţinerea noastră scurtă de minte, tupeul preşedintelui a avut un scop precis : să arunce asupra guvernului o ploaie de epitete jignitoare : neputinţă, prostie, proastă guvernare. Probabil în consens cu acordul de coabitare semnat cu Ponta, gest pe care premierul îl va regreta toata viaţa …

Ca să rămânem în limitele raţiunii, trebuie să recunoaştem că multe din afirmaţiile lui Traian Băsescu sunt adevărate. Ca nu el ar trebui să le facă, asta e cu totul altceva; dacă în cinci mandate la Transporturi nu ai fost în stare să faci un kilometru de autostradă, cel mai bine e să taci şi să eviţi subiectul respectiv. Iată însă că ultimele întâmplări readuc în discuţie responsabilitatea cu care se fac guvernele în România, modalităţile  după care partidele îşi aleg protagoniştii şi mai ales criteriile care contează în această alegere : competenţa, experienţa, ştiinţa conducerii sau contribuţiile financiare din campania electorală, rudeniile, prieteniile, etc.

Din păcate, speranţele noastre că guvernul Ponta ar putea să nu respecte tradiţia autohtonă s-au dus pe apa sâmbetei ; tot mai mulţi dintre membrii cabinetului îşi dovedesc neştiinţa în gestionarea domeniilor respective. Mă întreb de ce trebuia ca Dan Şova să dirijeze un minister atât de complicat, câtă vreme USL are destui specialişti la centru şi în ţară pentru acest sector. Sau oare era nevoie ca Relu Fenechiu să ocupe un fotoliu ministerial, deşi toată lumea cunoştea problemele pe care le are cu justiţia? Un inventar în cele doua partide ar fi arătat că sunt cel puţin cinci politicieni care au capacitatea de a deschide orice uşă în Europa şi în lume ; şi atunci îl punem la Externe pe Corlăţean doar pentru că e băiat bun şi disciplinat ? Despre Stroe la Interne ce să mai vorbim… Obligaţiile politice sau lozincile despre promovarea tinerilor cu orice preţ, transformă de multe ori importante instituţii ale statului în poligoane de încercări ; pe spatele românilor, bineînţeles …

Poate ar trebui amintită o replică celebră a omului de stat francez Charles de Gaulle ; întrebat de ce a adus în guvern atâţia miniştri peste 60 de ani, preşedintele Franţei a răspuns senin : „pentru că nu am găsit suficienţi peste 70 de ani !”. O probă clară că în actul de conducere, mai ales atunci când e vorba de mari responsabilităţi, experienţa nu poate fi înlocuită nici chiar de tineri geniali ; şi cu atât mai puţin de cei mediocri. Exemplul trist susţinut de Traian Băsescu prin promovarea unor neaveniţi obedienţi are partizani în continuare. Iar rezultatele sunt vizibile …