O piţipoancă ştie toată lumea ce este. Piţiponcul se vrea a fi ceva în plus, că e bărbat! Sau aşa crede el. Denumirea de piţiponc nu o vom găsim în vreun dicţionar, ci doar sub titulatura retro: Tineret, mândria ţării! Asta pentru că el, piţiponcul, are între 16 şi 30 de ani, are o pregătire între 7 şi 8 clase şi îşi trece în CV utilizarea a maximum două cărţi. Nu că le-ar fi citit, dar le-a folosit pe post de suport pentru camera web, cu ajutorul căreia impresionează piţipoance. Acum, să nu fiu rău. A încercat băiatul, dar cărţile aveau prea multe foi şi pe fiecare foaie erau câte două pagini, iar pe fiecare pagină câte un noian de rânduri. E om şi el, câte să poată citi, aşa, la rând! Mai bine nu se apucă de ele, că “e multe”.

Mai ales că poate face lucruri mult mai utile în viaţă. Să ia banii munciţi de mămiţica lui şi de tăticul său şi să-i arunce pe păcănele, băutură şi femei, se ştieeee! Mai dă o tură cu BMW-ul pe care i l-au făcut părinţii cadou, “că e un băiat frumuşel, mânca-l-ar mama!”, mai trage câteva flegme pe drum, că e şmecher, nu ar da bine să-l vadă alţi piţiponci că nu face asta, şi seara, după ce a obosit de cât a stat degeaba, mai sparge nişte bani la crâşmă, cu băieţii. Noaptea, e smardoi pe internet, că are web, iar ziua următoare se plictiseşte iar până se întâlneşte, seara, cu alţi piţiponci, cărora le spune ce a făcut. Hrănit de recunoştinţa lor, simţind că este apreciat, el continuă în acelaşi ritm.

Şi uite aşa trec zilele pentru piţiponc. Şi anii. Şi ajunge la 30 de ani, limita piţiponcelii! Este dat afară din cercul elitist şi se trezeşte că e are un trup matur, populat sus doar de mintea unui copil uşor retard. Opţiunile lui nu sunt prea multe în acest caz, şi le cunoaştem cu toţii.

Trist este faptul că piţiponcul ăsta, descris anterior, este definitoriu pentru tinerii României. O ţară care se piţiponceşte zilnic, oferind o ierarhizare a valorilor inversată, o ţară care amputează spiritele celor care vor mai mult decât o împlinire materială şi o ţară care are din ce în ce mai puţini părinţi responsabili. Nu vă lăsaţi băieţii să devină piţiponci, sunt prea mulţi şi ne lovim de ei peste tot! Şi zău că ne doare!