Doream să mai scriu câte ceva despre starea televiziunilor, cât şi despre televizionită, boala modernă a românilor; am făcut-o de mai multe ori, insistând asupra rolului imens al mediilor de informare în masă în procesul de prostire, îmbrobodire şi manipulare a cetăţenilor. Nu mă gândeam însă nici la acest titlu sinistru (probabil destul de uzitat) şi nici că voi alege din hrana zilnică a producătorilor TV – moartea, crima, violul, accidentul, divorţul – chiar pe prima. Istorie este destulă, ne-am verificat apetitul pentru macabru urmărind la televizor tămbălaul şi scenariile ce au însoţit decesele Laurei Stoica, Mădălinei Manole, Elodiei, a „regelui tutunului” Anghelescu sau a omului de afaceri Mihai Erbaşu. Numai că zilele acestea trei întâmplări nefericite au readus în atenţie modul în care presa exploatează sensibilitatea noastră la scandal, indiscreţie şi vulgaritate.

A murit mătuşa lui Gigi Becali şi mama impresarilor Ioan şi Victor Becali. Everdichia Becali, femeie de peste 80 de ani, a avut o moarte mai exotică, căzând în piscina şi nu dându-şi obştescul sfârşit în patul personal din „palatul” din Voluntari. Nu ştiu exact ce fapte măreţe a comis doamna respectivă, dar reacţia posturilor de televiziune a fost incredibilă ; o desfăşurare impresionantă de forţe pentru prezentarea întâmplării funeste care probabil a vrut să eclipseze înmormântarea prinţesei Diana. Lucrurile s-au mai liniştit după ce s-a aflat că decedata era de fapt depozitara averii fiilor ei, doi infractori cu un picior în puşcărie conform dosarului transferurilor din fotbal. Şi cum femeia era văduvă de veteran de război „famiglia” găsise încă o modalitate de a eluda plata impozitelor către stat pe zecile de milioane de euro, avere făcută nu se ştie cum, de cei doi fraţi. Ba chiar interesul a scăzut rapid când s-a aflat că lui Gigi nu i s-a aprobat să iasă din închisoare pentru a participa la înmormântarea mătuşii ; ca urmare, admiratorii obedienţi din presă ai latifundiarului s-au mulţumit cu cunoscutele scenarii (moarte suspectă, etc.) şi cu declaraţiile a tot felul de ciudaţi.

Sâmbătă 19 iulie televiziunile au avut ocazia să transmită înmormântarea grandioasă a lui Nae Nicolae (?). Un băiat de nota 10, după cum spunea primarul din Ştefăneşti şi Adrian Copilul Minune (păreri autorizate, trebuie să-i credem …). Faptul că „regele imobiliarelor ” din Ilfov şi-a condus noul Bentley pe lângă şirul de maşini care aşteptau la trecerea peste calea ferată şi a intrat printre bariere în timp ce trenul îşi permitea să treacă tocmai atunci pe acolo, aproape că nu mai interesează pe nimeni. Respectul declarat de sute de oameni a fost oarecum alterat de minunatul manelist Adi, dar şi de alţi colegi de etnie, care a găsit de cuviinţă să-şi însoţească naşul şi prietenul pe ultimul drum în bermude şi adidaşi. Cum era de aşteptat, pe sticlă au început speculaţiile : că Nae era dator vândut la cămătari, că îi plăceau cazinourile şi jocurile de noroc, că pierduse sume mari la table, etc. Am fost şi martorii unor momente penibile, când un  sociolog care se pare că apare beat de multe ori pe la emisiuni, găsea ca motiv principal pentru nenorocire faptul că barierele erau prea scurte… Uitase săracu’ că odată barierele erau lungi, dar întreprinzătorul conducător auto român ştia să le ridice suficient cât să-şi treacă maşina pe sub ele.

Poate ar trebui să ne amintim cum au gestionat unele televiziuni o tragedie înfiorătoare, cea din Macedonia, unde au murit 18 români. Începută cu date eronate care au creat o stare de panica greu de controlat, cu comentarii post-factum menite să alimenteze orice fantezie, mediatizarea „evenimentului” a continuat cu tot felul de reportaje, anchete, speculaţii, dezbateri care au transformat nenorocirea într-o mascaradă TV. Ca tacâmul să fie complet, a mai apărut şi un cunoscător care a descoperit că printre decedaţi era şi un fost membru important al serviciilor speciale, deţinător al unor secrete importante ; aşa că, poate vina nu aparţine şoferului bezmetic care mergea cu 90 km/ora prin tuneluri, ci avem de-a face cu o conspiraţie, un complot pus la cale de cine ştie ce forţe oculte …

Recunosc că mă deranjează plăcerea asta bolnăvicioasă de a scormoni, de a găsi tot soiul de detalii sordide în disperarea televiziunilor de a face audienţă cât mai mare din nenorocirea unor oameni, a rudelor şi prietenilor lor. Procesul de tabloidizare a ziarelor şi a posturilor de televiziune atinge de multe ori paroxismul, iar fenomenul este simptomul unei primejdioase degradări sociale, morale şi intelectuale. Rămâne ca unii să ne acuze că demersul nostru este antidemocratic. O să le amintesc că marele om de televiziune american, dramaturgul şi scenaristul Paddy Chayefsky spunea : „Televiziunea este cea mai urâtă formă a democraţiei”. Ceea ce era de demonstrat …