Motto: „Politicieni, investiţi în puşcării; investiţi în viitorul vostru!” (Sorin Ovidiu Vântu)

Sper să apreciaţi cât sunt de implicat în realităţile României de azi ; până şi motto-ul articolului aparţine unuia dintre beneficiarii jafului naţional, participant la pulverizarea economiei româneşti, la devalizarea unor bănci din România şi la înfiinţarea sistemelor de tip FNI. Infractor notoriu, excroc elevat, posesor al unui palmares măreţ de condamnări, SOV este personajul care indiferent unde se află, în libertate sau la „mititica”, nu pridideşte să dea lecţii naţiei noastre.

Iată însă că timpul dă greutate „înţelepciunilor” lui Vântu, urmare acţiunilor din ultimii ani ai Justiţiei. Miniştri, parlamentari, judecători, şefi de partide, generali de armată sau MAI, primari, consilieri locali sau judeţeni, oameni de afaceri legaţi ombilical cu lumea politică sunt anchetaţi penal, arestaţi preventiv, condamnaţi ; şi totuşi senzaţia generală este că tot caruselul anchetelor şi judecăţilor este departe de a se fi închis.

Ofensiva procurorilor DNA nu poate genera decât o parte a reformei clasei politice. Schimbările de substanţă ar trebui să vină din interiorul partidelor, pentru că altfel mecanismul se reface cu alţi actori. Dar cum putem spera la aşa ceva când de fapt tot răul începe şi pleacă de la partide, acolo unde se iniţiază şi se întreţine focarul corupţiei? Ne place să facem trimitere la vestita acţiune a Procuraturii Italiene din anii ’90, Mani Pulite (Mâini Curate) ; şi acolo înalţi exponenţi ai partidelor majoritare (Craxi, Chiesa, de Michelis) au fost condamnaţi. Numai că în Italia investigaţiile procurorilor au condus la prăbuşirea celor două mari partide politice care au alternat la putere după cel de-al doilea război mondial, Partidul Socialist Italian şi Democrazia Cristiana. E adevărat, nici cei care au urmat (Berlusconi & comp.) n-au fost mai breji, dar lecţia italiană a demonstrat că un nou început în politică nu poate apare fără măsuri extreme.

La noi, majoritatea politicienilor anchetaţi şi condamnaţi sunt trataţi ca nişte infractori care au acţionat individual sau în grup, dar mai niciodată ca membri ai unor partide, cu obligaţiile ştiute şi neştiute ce derivă din acest statut. Oare câţi din panoplia fără de  sfârşit a demnitarilor clienţi ai Justiţiei (Mureşan, Babiuc, Remeş, Hrebenciuc, Olteanu, Oltean, Ridzi, Şova, Pantiş, Fenechiu, Udrea, Chiuariu, Copos, Videanu, Vâlcov, Sereş, Ştefan-Pinalti, David, Mitrea, etc., etc) au precizat ce procent din banii furaţi a intrat în propriile buzunare şi ce procent a fost dus (tot ilegal, desigur) la partide ?

Vreau să cred că faza cea mai importantă a luptei anti-corupţie, cea a finanţării partidelor şi a campaniilor electorale a început odată cu declaraţiile fostului ministru al Comunicaţiilor Gabriel Sandu şi cu începerea urmăririi penale faţă de Vasile Blaga. Cunosc ambele personaje, sunt convins că tot ce susţine Sandu este adevărat, mai ales în privinţa destinaţiei banilor negri din campaniile electorale. Omul a înţeles (prea târziu) că este fraierul de serviciu, lăsat de izbelişte de „colegi” la primul semn de cădere. Cât despre Blaga, ce să mai vorbim ? Acest factotum din PD, PDL şi noul PNL, „specialistul” în funcţia de secretar general, acolo unde se fac şi se desfac şi cele bune, dar mai ales cele rele, a reuşit să amâne curios de mult momentul întâlnirilor cu procurorii. Băsescu o fi pe aproape ? Un lucru este cert : Dacă Justiţia din România îşi propune cu adevărat să ducă până la capăt anchetele în legătură cu finanţarea partidelor, atunci Vântu va avea mulţumirea să-şi vadă prorocirea îndeplinită : în puşcării nu vor mai fi locuri !

Spaţiul public este astăzi teatrul unei dispute încrâncenate şi cât se poate de periculoase. Epigonii care conduc azi viaţa politică românească, bântuiţi de procurorii Codruţei Kovesi, au declanşat o adevărată luptă împotriva … luptei anticorupţie. S-a alăturat o parte a mass-mediei, reporteri TV, analişti susţinători ai diverselor interese private şi de multe ori persoane de bună-credinţă, dar cu o înţelegere mai limitată a diversiunilor şi manipulărilor politice. Unii afirmă că anticorupţia a rămas doar un pretext pentru un DNA preocupat de epurări politice ;  în afara unei gargare politicianiste interesate, nimeni nu aduce exemple ferme şi dovezi pertinente. Sunt şi eu – în mare parte – adeptul principiului venit din antichitate : „Mai bine să scape nouăzeci şi nouă de vinovaţi decât să fie condamnat pe nedrept un singur nevinovat.” Ceea ce nu mă opreşte să întreb : Dar cu societatea românească cum rămâne ? Cine e „atletul” dispus să facă ceva în privinţa mult clamatei reforme a clasei politice ? Avem vreun „medic” capabil să salveze organismul din care, oriunde ai pune degetul, sare puroiul ? Sunt de acord că schimbarea forţată a clasei politice ar putea crea ceva ameţeli democraţiei noastre originale ; totuşi nu vi se pare că „primenirea” şi „curaţirea” clasei politice a rămas doar apanajul Justiţiei ?

În această atmosferă de haos generalizat şi convulsii necontrolate, vor avea loc alegerile  parlamentare ; vom mai vorbi despre ele. Un lucru trebuie totuşi semnalat. Este pentru prima dată când cele doua partide mari – PSD şi PNL – nu sunt în stare să prezinte propuneri pentru funcţia de premier. Fiţele de doi lei ale lui Dragnea şi dansul de curcă beată al Alinei Gorghiu în jurul lui Cioloş, măresc incertitudinile în legătură cu cei care ne vor conduce în următorii patru ani. Nu va lăsaţi păcăliţi, nu e vorba de vreo strategie : adevărul e că nu au cu cine defila ! Iar pretenţia unora de a auzi şi posibile nume de miniştri ai unui viitor guvern, e deja o obrăznicie. Săracul alegător … Scriitoarea britanică Joanne „Jo” Rowling, autoarea romanelor de fantezie Harry Potter, spunea : „Oamenii au deosebitul talent de a alege exact ce le face rău.” Aşa e, ni se potriveşte perfect. Doar că noi avem scuza ofertei electorale …