Amărâţii aia de comunişti care băgau carte în capul nostru mai cu voitul, mai cu ( la unii ) sila, lăsau tinerii să citească  “liber” ce trebuie şi să înţeleagă "cum trebuie" aşa zisa libertate socială. Blocul comunist nu accepta altceva decât incolonarea ideologică, dar asta nu împiedica promovarea acelor “elemente” care se “afirmau pozitiv” în lupta cu ştiinţa şi tehnica. Şi asta a nemulţumit ! Şi asta a dus la revoluţionarea sistemului către libertatea de a alege direcţia.

 

Libertatea este necesitatea înţeleasă, spunea Spinoza. Plecând de la această constatare care a reprezentat o definiţie progresistă a libertăţii, bătălia a început să se dea pentru a accede în acele zone unde poti participa la definirea noţiunii de necesitate. A început să se simtă gustul de a deveni “factor decizional” pentru altii, persoana în măsură să stabilească necesităţile tuturor. Direct, prin legi care de care mai curioase, sau indirect, prin restricţii la început timide, iar apoi din ce în ce mai ample şi subtile.

 

Examenul dat de umanitate în privinţa aceasta l-a constituit criza mondială a COVIDULUI când ţări din sisteme social-politice diferite au fost supuse aceleiaşi presiuni sociale, necesităţile fiind stabilite la nivel mondial de personaje aflate in umbra scenei. Permisivitatea mişcărilor tradiţionale specifice libertăţii s-a redus şi alţii au început să stabilească ce nevoi avem. Ca individ, ca naţiune, ca specie.

 

Odată stabilite imperativ necesităţile aceasta a determinat, pe cale de consecinta, limitarea libertăţii, aplicându-se în mod ideal ceea ce filosoful olandez definea cu peste 300 de ani înainte.

 

În mod practic, personaje pe care nimeni nu le-a ales la nivel planetar au reuşit să limiteze libertatea speciei folosind probabil arma cea mai de temut în arsenalul mijloacelor de determinare a comportamentului uman : frica. Instinctul de conservare a făcut că majoritatea covârşitoare a oamenilor să se comporte aidoma celor din celebrul hit a lui Pink Floyd, Another Brick In The Wall. Aliniati si alienati comportamental.

 

Iar acum, acest experiment social la nivel planetar a dovedit că prin frică poţi obţine ceea ce nu s-a putut obţine prin alte mijloace, unele mult mai violente. Se poate obţine înfrângerea voinţei individului prin acţionarea în masă a spiritului de conservare a speciei. Oamenii se vor corija unii pe alţii, nemaifiind nevoie de interventia liderilor decat din umbra.

 

Oamenii au deplină libertate în actualul sistem, afirma liderii mondiali. Căci, până la urmă, şi leul de la grădina zoologică se simte liber atunci când este lăsat la plimbare în curte, în afara cuştii. Doua ore pe zi !