Sigur, întrebarea este valabilă pentru aceia care, la vârsta inocenţei, au citit basme şi au fost ghidaţi spre ideea că binele învinge întotdeauna răul. Făt Frumos şi Ileana Cosânzeana au fost mereu simbolurile binelui, Zmeul Zmeilor era reprezentantul răului. De fiecare dată, basmul se încheia cu sintagma “…şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi”. Nimeni nu ne-a spus vreodată dacă au trăit împreună până la adânci bătrâneţi, sau dacă au trăit separat. Dacă Ileana Cosânzeana s-a mai întâlnit cu Zmeul, când Făt Frumos nu era acasă, sau dacă Făt Frumos, călare sau pe jos, mai nimerea prin curţile altor Cosânzene. Ni s-a lăsat libertatea de a scrie noi povestea, aşa cum ne-o închipuim. Lăudabil, zic, să ţi se lase poarta deschisă, doar-doar vei intra şi tu. Numai că, pentru a continua basmul, trebuie să ai noţiunile din prima parte, să te ducă ochii minţii pe meleaguri închipuite şi, în special, trebuie să fii capabil să scrii ceea ce vizualizezi în căpşorul tău. Aici se produce declicul. Şi declicul ăsta e prea puternic pentru unii, pentru cei mai mulţi, care îşi bagă picioarele în el de basm şi spun răspicat:”Treaba lor ce au făcut!”

Eşti banal, în acest caz. În schimb, ţi se conturează un pic de valoare dacă eşti capabil să continui basmul. Dacă eşti capabil să-ţi răspunzi la întrebarea “Ce s-a întâmplat cu Ileana Cosânzeana?” Poate că blonda, pură în toate cele, a stat cuminţică lângă Făt Frumos, fiindu-i mai fidelă decât îi era calul. Poate că, plictisită din cauza faptului că Făt Frumos era plecat mai tot timpul, şi-a dat cu o pudră de iarbă, în loc de fond de ten, şi-a conturat ochii folosind niscaiva dâre de cenuşă, că n-avea alt rimel la dispoziţie, şi-a pus o bluziţă cu vedere la elementele alăptării şi a luat-o, cătinel, spre meleagul zmeilor. Poate s-o împiedica atunci când o fugăresc netrebnicii! Sau, poate că Ileana Cosânzeana, în rol de blonda supremă a României, a tăiat un Cocoş, să-i facă ibovnicului un borş!

Sunt multe variante, dar prea puţini aceia care le pot spune. Pentru că basmul care ne învaţă că binele învinge întotdeauna răul rămâne de actualitate. Trebuie să fim noi pregătiţi, însă, pentru victoria finală, căci până atunci răul îi mai dă câteva directe în bot binelui.

Şi, aşa stând lucrurile, mă întreb, câţi băieţi mai vor să fie Făt Frumos şi câte fete mai visează să fie Ileana Cosânzeana? Sau, câţi copii mai ştiu ce reprezintă personajele astea? Răspunsul, uşor de intuit, ne induce un soi de superficialitate care îi va înveli pe cei mici pentru toată viaţa.

Păcat, pentru că Făt Frumos era aşa voinic...Şi Cosânzeana, atât de frumoasă...

PS: Deşi îmi este greu să cred că există români cu numele astea, trebuie să precizez că personajele sunt imaginare şi orice asemănare cu persoane din viaţa reală este pur întâmplătoare!