Petrolul nu vrea să moară, deşi mulţi şi-au dorit acest lucru ! Iar unii nu numai că şi-au dorit, dar au pus şi umărul, voiniceşte, numa-numa să vadă îngropăciunea de la Ploieşti. Cu un lot minuscul, bandajat cu ce s-a găsit apt să dea cu piciorul în băşică, petroliştii au reuşit să se apropie la numai cinci puncte de cvasisusţinuta echipă fecesebe. Pentru că pe clona Stelei nu o mai ţin picioarele să alerge dezlânat prin campionat, cu arbitrii la pachet pe post de vârf de atac, au sărit toţi ziariştii bucureşteni să o vaite că a fost furată, dând din nou măsura servilismului care i-a consacrat.

Nimic despre jocul anost şi zăbăuc al bucureştenilor, nimic despre ratările monumentale pe care le-au avut. Acum, sincer, cu o echipă ca a Craiovei în meciul de duminică, dacă fecesebeul s-ar fi respectat, era imposibil să nu plece cu trei puncte din Bănie. Asta dacă ar fi avut un joc curat, elegant şi profesionist. Însă, obişnuită să cîştige cu fluieraşii, exSteaua a încercat din nou să păcălească fotbalul, apelând la mijloace tip „săritura în bazin”, bazinul fiind chiar careul oltenilor. Poate că altădată ar fi mers, dar acum, se pare, că Avram ăla micu’ a înţeles că e mult mai bine să plece de la stadion liniştit, decât cu duba. Că asta nu se ştie niciodată unde ajunge. Taică-său ştie !

Meciul secolului pentru Petrolul va fi joi seară, când vin la noi băieţii ăia de jucau anul trecut hora bucuriei la centrul terenului, cu arabul de Reghecampf dând tonul celui mai dezgustător moment din fotbalul văzut de mine în 40 de ani.

Petrolul trebuie să arate că îşi revine după ce în iarnă era groggy, încasând pumni după pumni de la cine te aşteptai mai puţin. Şi, cu toate acestea, băieţii din galerie au avut dreptate : Petrolul nu a murit ! Îmi amintesc de un film în care, pe vremea naziştilor, în Franţa ocupată, s-a organizat un meci între echipa Germaniei şi o selecţionată a unor fotbalişti aflaţi în lagărele de concentrare. Meciul nu avea nicio miză în afară de a arăta lumii cât de tare şi cât de mare este echipa Germaniei. Desi slăbiţi şi intr-o evidentă inferioritate, prizonierii au reuşit să le ţină piept, jucând pentru onoare, decenţă şi demnitate, scoţând finalmente un „draw” pe care nemţii nu l-au rumegat prea bine. La sfârşit, deşi egal, spectatorii au început să strige : VICTORIE ! VICTORIE ! Era victoria sportului şi a demnităţii împotriva unui sistem ticăloşit ! Iar joi, Petrolul trebuie să lupte pentru acest fel de victorie. A unui vis frumos impotriva unei realităţi ce s-a vrut a fi defăimătoare pentru galben-albaştri. Şi, indiferent de scor, să ne facă să strigăm, la rândul nostru : Victorie ! Petrolul nu moare ! Acesta este drumul spre victorie!