Nu prea multă lume, pentru că o atitudine de acest gen înseamnă să fii slab, în ochii celor mai mulţi. Astăzi e bine să fii cool, şmecher, trendy, să te dai jos dintr-o maşină cu mulţi cai putere, să porţi ţoale din alea de firmă, chiar dacă nu-ţi stă bine, să mănânci doar melci şi stridii, că restul nu e în ton, să bei doar şampanie, că vinul e pentru prostime, să-ţi pensezi sprâncenele, chiar dacă nu te avantajează şi, în general, să te dai mare cu ceea ce eşti pe dinafară, abandonând ceea ce ai înăuntru. E drept că dacă n-ai nimic, nici nu poţi abandona ceva.

Eu unul îmi găsesc timp să mă surprind privind câte un apus care trage plapuma arămie peste coamele munţilor, să mai urmăresc atent zborul haotic, dar plin de libertate al unui fluture, să îmi alin simţul olfactiv cu mirosul unei flori de câmp şi să mai plâng, din când în când, la câte un film care prezintă frânturi de viaţă dură încheiată pe fundal roz. Mulţi nu mai au puterea să recunoască asta. Se mint şi, treptat, chiar ajung să nu mai simtă nimic din toate astea. Îşi mercantilizează viaţa, îşi vând visele pe un preţ bun, primului ofertant generos, îşi trădează sufletul pentru un corp frumos, care să arate bine în pozele postate, obligatoriu, pe facebook. Prefer să îmi fac, din când în când, câte o fotografie a interiorului meu, pe care să o postez sub forma acestor editoriale. Ţine mai degrabă de esenţă, nu de formă.

Prefer să mă bucur în continuare de coloritul roşiatic al toamnei care a venit ieri. Şi, în naivitatea mea, sper că unii dintre voi au puterea să mai facă asta. Să nu mai vândă trăirile sufletului lor pe şedinţe de masaj sau de manichiură. Cred că mai sunt şi români romantici şi cred că este bine, din când în când, să ne acordăm şansa asta. Fie şi pentru faptul că depinde doar de fiecare dintre noi. Nu îmi poate impune nimeni să îmi placă o frunză ruginită, trimisă spre caldarâm de greutatea picăturilor de ploaie. Asta nu se impune, se simte.

Ieri a fost 1 septembrie. A venit toamna şi mulţi nici nu şi-au dat seama. Iar şi mai mulţi spun ”Aşa, şi ce dacă a venit...”

Pentru ceilalţi, am scris asta!