În mod realist, ele nu pot fi prea mari, pentru această ediţie de campionat. Se ştia acest lucru, încă din momentul în care lotul din campionatul anterior s-a pulverizat, pur şi simplu, şi senzaţia s-a acutizat după plecarea Simonei Gogârlă, fosta antrenoare. Un lot nou format de către un antrenor care nu mai era la echipă nu putea fi o moştenire prea generoasă pentru Dumitru Muşi, cel care a preluat banva tehnică a CSM-ului, după interimatul lui Mircea Anton. De altfel, dacă ar fi să căutăm şi bile albe în toată această situaţie, prezenţa lui Mircea Anton la echipă a fost liantul care a pansat, într-un fel, situaţia de la echipă.

Era evident că o echipă care evoluează în Liga Naţională nu va putea rupe norii fără să aibă omogenitate, acesta fiind un aspect esenţial într-un joc dinamic, în care fiecare eroare are urmări pe tabelă. Asta ca să nu mai aduc în prim-plan valoarea jucătoarelor. În handbalul nostrum, jucătoarele bune nu apar pe bandă rulantă, iar banii, ca în orice sport, decis. Asta nu înseamnă că fetele care fac parte din lot, în acest moment, nu au valoare. Sau, mai bines pus, cu unele excepţii, au potenţial de creştere. Şi pe asta se mizează. Sunt elemente foarte importante, care trebuie luate în calcul atunci când ne conturăm aşteptările de la CSM Ploieşti.

În sezonul regulat, nu prea mai sunt multe de făcut în planul ascensiunii în clasament. Aşa că meciurile rămase de disputat pot aduce un plus în privinţa nivelului de joc, astfel încât, atunci când se vor juca meciurile din play-out totul să meargă bine şi echipa să se menţină în Liga Naţională. Nu am niciun dubiu că aşa se va întâmpla, am încredere în această echipă şi sunt, de asemenea, convins, că din sezonul viitor vom vedea un alt film cu CSM Ploieşti în rolul principal. Un film care va primi un premiu!

Deocamdată, însă, fetele de la CSM Ploieşti vor juca mâine, în sala Olimpia, cu CSM Bucureşti. Este genul de meci în care, neavând ce pierde, ploieştencele au şansa lor.