Mai multe obiecte de patrimoniu, dar şi locuri sau clădiri cu importanţă istorică din România vor fi scanate 3D în cadrul unui proiect european. Imaginile vor fi încărcate pe un site european, unde fiecare ţară participantă îşi va putea prezenta valorile culturale pentru a atrage turişti, dar şi pentru a-i informa pe ceilalţi cetăţeni europeni despre monumentele existente în diferite ţări din UE.

Numit „3D Icons” proiectul cofinanţat din fonduri europene va digitiza o serie de capodopere arhitecturale şi arheologice, de importanţă mondială şi europeană.

Muzeul Naţional de Istorie a României, instituţie parteneră în proiect, a ales monumentele din România care vor fi scanate: „Gânditorul de la Hamangia” şi perechea sa, „Femeie şezând”, situl arheologic „Sarmizegetusa Regia” şi alte obiecte găsite în zonă, statui antice descoperite în cetăţile greceşti şi romane de pe actualul teritoriu al României (Ulpia Traiana Sarmizegetusa, Callatis, Sucidava, Desa, Drobeta, Tomis, Romula), vase din perioada neolitică (ceramică de Cucuteni) şi Catedrala Romano-Catolică „Sfântul Mihail” din Alba Iulia.

„Scopul proiectului este de a face cunoscute publicului larg valorile culturale ale ţărilor participante”, arată muzeograful MNIR Tudor Martin, implicat în proiect.

Un alt obiectiv al proiectului este atragerea de turişti, mai spune el: "Uitându-se pe site-ul european, poate vin apoi să vadă obiectul sau locul în sine, dacă nu se vor mulţumi să îl vadă pe site".

Baza de date cu scanările 3D va fi creată pe platforma „Europeana”, un site cu acces gratuit. Toate scanările 3D vor fi puse pe site până în 2015, arată Martin.

În cadrul proiectului participă universităţi tehnice, muzee şi centre de cercetare din Franţa, Spania, Italia, Grecia, Marea Britanie, Irlanda, Belgia, Cipru şi România (aceasta din urmă este reprezentată de Muzeul Naţional de Istorie a României). Toate cele 9 ţări vor scana obiecte de patrimoniu, monumente, situri arheologice sau locuri relevante pentru istoria şi cultura proprie.

Specialiştii români implicaţi în proiect realizează imaginile 3D prin metoda fotogrametriei (obiectele sunt fotografiate din mai multe unghiuri, iar apoi imaginile sunt „lipite”). Până acum, au fost scanate vase de Cucuteni, statui de marmură sau din bronz, elemente arhitecturale din Catedrala Romano-Catolică din Alba Iulia, dar şi mai multe sarcofage din lăcaşul de cult, printre care şi cel în care este înmormântat Iancu de Hunedoara. La final, monumentele României vor putea fi văzute de oameni din diferite colţuri ale lumii.

MNIR va organiza în cadrul proiectului şi o şcoală de vară de fotogrametrie pentru patrimoniul cultural, în luna septembrie. În cadrul şcolii, specialiştii în patrimoniu cultural vor primi cunoştinţe de bază despre scanarea 3D, sub coordonarea unor experţi români şi italieni.

1. „Gânditorul de la Hamangia” şi perechea sa, „Femeie şezând”

Cultura Hamangia este o cultură arheologică din neolitic („Epoca nouă a pietrei”), ce s-a dezvoltat pe teritoriul României şi al Bulgariei în perioada mileniilor VI – V î. Hr. A fost denumită astfel după satul Baia din judeţul Tulcea (numit în trecut Hamangia). Legăturile sale culturale cu Anatolia (actuala Turcie) sugerează că această cultură a fost rezultatul aşezării unor populaţii din Anatolia.

Două figurine, cunoscute drept „Gânditorul” şi „Femeie şezând”, sunt considerate capodopere ale artei neolitice. Statuetele au fost descoperite la Cernavodă, într-un cimitir.

„Gânditorul” reprezintă un bărbat aşezat pe un scăunel, scăunelul respectiv fiind o replică fidelă a scăunelelor de piatra neolitice. Bărbatul are coatele aşezate pe genunchi şi îşi sprijină capul în mâini. Femeia nu stă pe scaun şi îşi ţine mâinile pe un picior. Se presupune că cele două statuete formează o pereche, iar în conformitate cu unele ipoteze, „Gânditorul” ar reprezenta un zeu al vegetaţiei, iar femeia o Zeiţă a recoltei, potrivit lucrării „România. Evoluţie în timp şi spaţiu”, scrisă de Ioan Scurtu.

Până în prezent, „Gânditorul” a fost expus în cadrul mai multor expoziţii în străinătate, printre care expoziţia „The Lost World of Old Europe” („Lumea pierdută a vechii Europe”) de la Universitatea Oxford, dar şi la „Institute for the Study of the Ancient World” („Institutul pentru studiul lumii antice”) de la New York.

2. Întregul sit arheologic „Sarmizegetusa Regia” va fi scanat, iar sanctuarele vor fi scanate şi separat ca modele individuale.

Sarmizegetusa Regia era cea mai mare aşezare dacică din Munţii Orăştiei, capitala politică şi religioasă a regatului dacic. Construită pe vârful unui munte înalt de 1.200 de metri, cetatea era nucleul sistemului defensiv dacic din Munţii Orăştiei, care cuprindea şase cetăţi.

3. Ceramică de Cucuteni

Cultura Cucuteni şi-a primit numele după satul cu acelaşi nume din apropierea Iaşiului, unde în anul 1884 s-au descoperit primele vestigii. Cultura neolitică din mileniile V -  III î.Hr. se întindea pe teritoriul actual al României, Republicii Moldova şi Ucrainei. Bogat ornamentată şi de foarte bună calitate, ceramica de Cucuteni este faimoasă datorită decorurilor în care predomină spiralele şi culorile roşu, negru şi alb.

4. Statui antice din marmură sau din bronz descoperite în cetăţile greceşti şi romane de pe actualul teritoriu al României (Ulpia Traiana Sarmizegetusa, Callatis, Sucidava, Desa, Drobeta, Tomis, Romula).

5. Catedrala romano-catolică din Alba Iulia şi obiecte din muzeul catedralei vor fi scanate în cadrul proiectului. Din catedrală s-au scanat până acum mai multe sarcofage, basoreliefuri şi elemente arhitecturale (coloane, statui). Catedrala va fi scanată complet, în interior şi la exterior.

Lăcaşul de cult se află în interiorul cetăţii Alba Iulia, fiind considerat cel mai valoros monument de arhitectură romanică din Transilvania. Totodată, catedrala este cea mai înaltă clădire din Alba Iulia, (turnul său de pe latura sudică ajunge la 62 de metri) şi cea mai veche şi mai longevivă catedrală din ţară.

Şantierul catedralei actuale a fost deschis chiar înainte de anul 1200, se arată în catalogul de expoziţie „Catedrala Romano - Catolica şi Palatul Episcopal din Alba Iulia Arheologie şi Istorie” realizat de Daniela Marcu Istrate. În timpul invaziei mongole din 1241, lăcaşul de cult a fost distrus. La mijlocul secolului al XIII-lea, catedrala a fost reconstruită pe vechea fundaţie, într-un stil care făcea trecerea de la romanic la gotic.