Vă oferim, începând de astăzi, o serie de materiale menite să vă prezinte istoria Ploieştiul. Cu ajutorul siteului http://muzeuvirtualploiesti.ro/ vă vom vorbi despre casele-monument ale municipiului şi despre oamenii care au făcut istorie în oraş. Vom începe cu..

Scurt istoric al localităţii Ploieşti

Ploieştiul este atestat documentar în prima parte a secolului al XVI-lea. În registrele de socoteli ale Braşovului sunt amintite numele câtorva cărăuşi ce proveneau de la Ploieşti: Radu, la 1503, Drăgoi, la 1543 şi Berivoi, Tudor, Arvat, Drăghici şi Neagu, la 1545. Localitatea a fost lipsită de importanţă până în anul 1599, când voievodul Mihai Viteazul a dat ploieştenilor dreptul de a organiza târg săptămânal. În aceeaşi perioadă Mihai Viteazul colonizează la Ploieşti familii ale ostaşilor săi şi le acordă scutiri de dări. Nu ştim numărul familiilor care au fost aduse în Ploieşti şi nici dacă şi-au păstrat privilegiile după moartea lui domnitorului însă acest moment este cel în care se pun bazele dezvoltării viitoare a localităţii.

În anul 1775, domnitorul Alexandru Ipsilanti dă spre stăpânire moşia Ploieştiului vărului său Ianade (Ianache) Moruzi, care avea şi dreptul de a percepe taxele ce decurgeau din organizarea târgului. Moruzi nemulţumeşte, prin taxele impuse, pe ţăranii şi negustorii care-şi vindeau mărfurile aici şi ca urmare aceştia trimit o serie de scrisori cu plângeri domnitorului Ţării Româneşti. În urma protestelor, în anul 1781, ploieştenii îşi vor recăpăta drepturile ce recurgeau din organizarea târgului (Potra, George, Simache, Nicolae, 1969, p. 21, 24, 26-28), drepturi pe care le aveau de la Mihai Viteazul. Ştim că Moruzi şi-a construit la Ploieşti un mic palat, acesta fiind prima clădire impunătoare din oraş. Nu ştim însă cum arăta şi unde era aşezată această casă a lui Muruz (Moruzi).

Dezvoltarea Ploieştiului este, până spre sfârşitul secolului XIX, strâns legată de faptul că localitatea era târg şi se afla pe ruta comercială ce făcea legătura dintre Braşov, Bucureşti, Târgovişte, Giurgiu, Buzău şi Brăila. Documentele care amintesc de Ploieşti şi ploieşteni în perioada cuprinsă între sec. XV până în prima parte a sec. XIX, sunt reduse numeric şi se referă la vânzări, cumpărări sau danii, şi foarte rar la cum arătau casele şi străzile localităţii.

Istoricii George Potra şi Nicolae Simache constatau că ,,pentru epoca dintre 1716 şi 1821, mai ales în prima parte a domniei lui Alexandru Ipsilanti (sept.1774 – feb.1782), ştirile documentare nu ne dau o imagine completă despre evoluţia acestui oraş. De asemenea, nici epoca de după 1821, până în preajma revoluţiei …din 1848, nu o cunoaştem îndestul de bine ca să se poată scrie o istorie completă a oraşului Ploieşti…”. Despre cum arăta oraşul, ce străzi şi ce case existau aici, nu avem date decât începând cu prima jumătate a secolului XIX. După adoptarea în Principatele române a Regulamentului Organic (în anul 1831), lege care printre altele prevedea organizarea Arhivelor şi efectuarea de recensăminte ale populaţiei, documentele ce fac referire la Ploieşti se înmulţesc semnificativ. Din recensămintele organizate regulat ştim câţi locuitori avea oraşul, cu ce se ocupau, care era componenţa şi numărul membrilor familiilor. De asemenea, tot din Catagrafii (condici de recensământ) ştim care era avuţia familiilor şi cu ce se ocupau. Studiind catagrafiile constatăm că organizarea târgului atrăgea cu sine şi o dezvoltare a atelierelor meşteşugăreşti care-şi desfăceau produsele locuitorilor oraşului, dar şi celor veniţi din alte părţi pentru aşi vinde produsele.

Descoperirea petrolului în zona Văii Prahovei, şi începerea exploatării lui, atrage după sine dezvoltarea susţinută a oraşului. Ploieştiul primeşte un important aport demografic prin cei ce vin să investească şi să lucreze la extragerea şi prelucrarea petrolului. Banii obţinuţi din industria petrolieră fac ca oraşul să crească economic. Construcţiile făcute din piatră şi cărămidă, în stilul locuinţelor orăşeneşti, se înmulţesc. Oraşul se modernizează şi în a doua jumătate a sec. XIX, municipalitatea se preocupă tot mai mult de ceea ce înseamnă faţa oraşului (urbanismul). Se pietruiesc pieţele şi străzile principale, încep lucrările de introducere a canalizării în oraş, se organizează serviciul de pompieri şi cel de salubritate, se începe luminarea oraşului cu lămpi de gaz. La 1900 se introduce iluminatul electric. Oraşul se dezvoltă mai ales în zonele centrale. Mahalalele rămân până târziu, în perioada interbelică nemodernizate.

Cu privire la imaginea generală a Ploieştiului de-a lungul timpului există câteva documente importante. Din anul 1896 datează lucrarea lui Zaharia Antinescu “Autobiografia mea, seu un voiagiu în timpu de 70 de ani”, în care autorul face o scurtă descriere a oraşului la 1825. Din anul 1871 s-a păstrat o fotografie panoramică, făcută din turnul înalt al vechii primării, ce ne dă o imagine de ansamblu a Ploieştiului la aceea dată. Pentru sfârşitul sec. XIX şi prima jumătate a sec. XX, datele şi imaginile documentare despre Ploieşti se înmulţesc semnificativ. Oraşul Ploieşti suportă un proces continuu şi susţinut de modernizare. Zona centrală devine una modernă în care imaginea târgului cu iz medieval, dezorganizat şi împânzit de construcţii improvizate, insalubre şi inestetice, este înlocuită de imaginea unui oraş modern construit după reguli urbanistice clare. În acelaşi timp serviciile orăşeneşti cum ar fi iluminatul, salubritate, serviciile de apă şi canal se extind. Bulevardul Independenţei, Piaţa Unirii, Calea Câmpinii, Palatul Culturii şi zona Halelor Centrale ne dau o imagine a Ploieştiului, deceniilor III şi IV ale sec. XX, modernă şi cu valenţe europene.


SURSA:muzeuvirtualploiesti.ro