Republica Croaţia, cu o suprafaţă totală de 56.594 km pătraţi şi o populaţie de 4.470.534 (est. iulie 2014), potrivit publicaţiei online The World Factbook (www.cia.gov), a sărbătorit la 25 iunie, Ziua naţională. La această dată, în 1991, Croaţia şi-a declarat independenţa faţă de Iugoslavia.

Destrămarea Regatului Ungariei, în 1526, a dus la împărţirea Croaţiei între Imperiul Habsburgic şi Imperiul Otoman. În urma păcii de la Karlowitz (1699), nord-estul şi centrul teritoriului croat revin Imperiului Habsburgic. Croaţia se reface, în 1822, în vechile sale frontiere, restabilind legăturile cu Ungaria.

După instaurarea monarhiei austro-ungare, în 1866, şi pactul dualist din 1867, Croaţia, Slavonia şi regiunea Rijeka sunt anexate Ungariei şi supuse unei politici de maghiarizare forţată, în timp ce coasta dalmată şi insulele rămân Austriei. În 1868, Parlamentul croat încheie un acord cu legislativul de la Budapesta, prin care Croaţia beneficia de o relativă autonomie în cadrul imperiului şi de dreptul la folosirea limbii proprii.

La 28 noiembrie 1918, după destrămarea Imperiului Austro-Ungar, Dieta (Parlamentul croat) proclamă independenţa ţării şi aderarea la Regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor (din 1929, Regatul Iugoslaviei).

În aprilie 1941, după ocuparea Iugoslaviei de către trupele naziste, şi dezmembrarea ţării, Croaţia se proclamă stat independent, sub conducerea lui Ante Pavelici. Din 1945, devine una din cele şase republici componente ale Republicii Populare Federative Iugoslavia, proclamată prin Constituţia din 31 ianuarie 1946.

La 25 iunie 1991, Parlamentul croat proclamă independenţa şi suveranitatea Croaţiei, care a intrat în vigoare la 8 octombrie în acelaşi an. Acest fapt a constituit începutul unei serii de atacuri ale armatei iugoslave împotriva Croaţiei, care s-au încheiat în 1995. Prima ţară care a recunoscut noul stat a fost Germania, în decembrie 1991. La 15 ianuarie 1992, Croaţia a fost recunoscută de membrii Comunităţii Economice Europene şi, apoi, de ONU.

Zagreb, capitala Republicii Croaţia, este cel mai mare oraş, dar şi cel mai important centru administrativ, guvernamental, cultural şi economic al ţării.

Oraşul, cu o populaţie de 687.000 locuitori (2014), potrivit publicaţiei online The World Factbook (www.cia.gov), este situat pe versantul sudic al muntelui Medvednica, pe malurile râului Sava, la o altitudine de 120 metri. Amplasarea favorabilă din punct de vedere geografic în partea de sud-vest a bazinului panonic, oferă cea mai bună conexiune de transport între Europa Centrală şi coasta Mării Adriatice.

Istoria Zagrebului porneşte de la 1094, când au fost întemeiate două aşezări Kaptol şi Gradec, distruse după aproape 200 de ani de mongoli, potrivit http://www.visit-croatia.co.uk/. Reconstruite, Kaptop şi Gradec s-au unit, în cele din urmă, pentru a putea opri avansarea otomană.

Numele Zagreb a fost folosit pentru prima dată în secolul al XVI-lea, fiind atribuit celor cele două aşezări unite. Acelaşi site menţionează faptul că Zagrebului i-a fost atribuit titlul de capitală pentru prima dată, în 1557, iar în 1621 a devenit sediul viceregilor croaţi.

Oraşul a avut de traversat o perioadă extrem de grea în secolele XVII şi XVIII, fiind afectat de ciumă, dar şi de numeroase incendii.

În secolul XIX au fost ridicate mai multe de clădiri şi instituţii de o mare importanţă culturală, printre care Universitatea (1874) şi Teatrul Naţional (1890). Zagrebul s-a extins şi în prima parte a secolului XX, odată cu creşterea numărului de locuitori, cu 70% în 1920. O zonă industrială a fost înfiinţată în 1949 şi, în 1962, a fost deschis Pleso Airport Zagreb.

Zagreb, în timpul fostei Iugoslavii, era cel de-al doilea oraş important, după Belgrad, fiind considerat centrul economic al ţării. În 1991, Zagreb a devenit capitala Croaţiei.

Toate perioadele din istoria oraşului şi-au lăsat amprenta asupra aspectului monumentelor, al străzilor, parcurilor şi grădinilor. Edificiile în stil neo-baroc, precum Teatrul Naţional, Catedrala neo-gotică, Muzeul Mimara, Piaţa în aer liber Dolac sau Piaţa Ban Jelacic sunt doar câteva dintre punctele de reper ale Oraşului de Jos. Urcând cu funicularul, se ivesc străzile înguste ale Oraşului de Sus, cu Biserica San Marco şi Poarta de Piatră. Aici se găseşte şi Turnul Lotrscak, ridicat în secolul al XIII-lea, din vârful căruia se poate vedea întreaga capitală croată.

Unul dintre simbolurile Zagrebului, dar şi al Croaţiei, este Biserica San Marco. Acoperişul său realizat din plăcuţe de teracotă dezvăluie stemele Croaţiei, Dalmaţiei şi Slavoniei. Biserica a fost construită în secolul al XIII-lea.

În aceeaşi piaţă cu Biserica San Marco se află clădirea Parlamentului, care a fost construită în secolul al XX-lea, dar şi Palatul Viceregelui, astăzi, Palatul Prezidenţial.

Mai jos de Turnul Lotrscak se află o linie de funicular construită în 1888. Este, de fapt, cel mai vechi sistem de transport public din Zagreb, cu un an mai în vârstă decât tramvaiul tras de cai. Având o pistă de doar 66 de metri în lungime, este, de asemenea, cel mai scurt funicular din lume.

SURSA:AGERPRES