Muzeul este organizat în fostul conac al familiei unde a locuit şi creat patriotul basarabean, important militant pentru realizarea Marii Uniri; ca şi alte personalităţi ale culturii şi artei româneşti care au ales meleagurile prahovene pentru a-şi zămisli opera, Constantin Stere, acest român basarabean de geniu, care şi-a pus amprenta inconfundabilă pe viaţa politică românească dintre anii 1892-1936, s-a simţit ca la el acasă în intimitatea ploieştenilor de care s-a legat statornic, mai întâi prin prietenia caldă a lui Constantin Dobrogeanu-Gherea, iar apoi prin căsătoria cu Aneta Radovici.
S-a născut la 1 iunie 1865 în localitatea Horodiştea, de lângă Soroca, în Basarabia, unde şi-a petrecut copilăria, primii ani de şcoală şi şi-a început activitatea revoluţionară, îndreptată împotriva regimului ţarist.
Conacul din parcul Bucov a constituit locul său de suflet, în care atât natura cât şi mediul familial i-au oferit suportul necesar conceperii şi redactării romanului autobiografic „În preajma revoluţiei”, prin care a intrat glorios în cetatea literelor româneşti. Personalitatea vulcanică a lui Constantin Stere s-a format şi s-a clădit în lupta revoluţionară antiţaristă din anii studiilor de la Chişinău, dar mai ales în şcoala dură a exilului siberian, experienţe de viaţă extraordinare care i-au oferit argumentele cele mai sigure ale orientării sale politice şi ideologice către apărarea şi slujirea celor mulţi, a şăranilor români, pe care i-a iubit cu ardoare şi în care vedea motorul dezvoltării sociale; l-a preocupat problema naţională care viza înfăptuirea unirii tuturor românilor în vatra străbună şi cucerirea independenţei şi suveranităţii reale a ţării. Scriitor, jurist, politician, s-a stabilit în România, după eliberarea din surghiun, în anul 1892, unde a găsit mediul politic şi cultural de la Iaşi, dar şi de la Plieşti, propice susţinerii ideilor socialist-poporaniste, iar mai apoi social-liberale, ale luptei de eliberare a Basarabiei de sub dominaţia ţaristă, pentru unirea cu Patria-mamă şi emanciparea ţăranilor.
În timpul vieţii, Constantin Stere a fost o persoană incomodă pentru mulţi politicieni, atât din stânga cât şi din dreapta eşichierului politic; susţinându-şi cu vehemenţă ideile şi convingerile, în numele cărora a făcut imense sacrificii personale, Constantin Stere a fost, în adevăratul sens al cuvântului, un revoluţionar, destinul său confundându-se, de-a lungul întregii sale vieţi, cu acela al poporului român. Era firesc ca un om ca el să nu-şi poată găsi definitiv locul şi nici printre socialiştii marxişti, adepţi ai „revoluţiei mondiale”, nici printre liberalii de stânga ai lui Ion I. C. Brătianu, al cărui colaborator şi sfetnic apropiat a fost ani de zile, nici alături de naţional ţărăniştii lui Iuliu Maniu şi Ion Mihalache, deşi a fost unul dintre ctitorii şi ideologii de frunte ai acestui partid.
În anul 1930 se retrage din tumultul vieţii politice, în conacul de la Bucov, pe aleile înmiresmate îşi petrece ultimii ani; se stinge din viaţă la 26 iunie 1936. După al doilea război mondial, Constantin Stere, ca mulţi alţi oameni politici şi scriitori interbelici, a fost trecut la index, viaţa şi opera sa politică şi literară fiind ţinute sub obroc o bună bucată de vreme, până prin anii 70, când s-a acceptat, tacit, publicarea unor lucrări biografice şi a unora dintre scrierile sale.
Ion Stere a fost fiul lui Constantin Stere şi al Anei Ionescu- Radovici; s-a născut la Bucureşti în 1918; a urmat cursurile Liceului 2Sfinţii Petru şi Pavel” dfin Ploieşti şi ale facultăţii de Filozofie- Psihologie din Bucureşti; a luptat pe frontul de răsărit pentru eliberarea Basarabiei, înrolându-se ca volutar; spre sfârşitul războiului a făcut parte din Convenţia de armistiţiu din 12 septembrie 1944; a plecat din ţară trecând Dunărea înot; a ajuns la Paris şi apoi în Statele Unite ale Americii. A fost căsătorit cu Suzana Stere- Paleologu şi nu au avut copii; a revenit în ţară de două ori după anul 1990, vizitând cu această ocazie parcul şi conacul de la Bucov.
Muzeul memorial rămâne proiectul principal al programului de cinstire a personalităţii marelui patriot. Pe data de 13 martie 2003 s-a pus în aplicare Hotărârea Fundaţiei „Constantin Stere”, nr. 7, din 28 noiembrie 2002, de preluare în administrare a Casei Constantin Stere de către Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova, în vederea transformării în Muzeu memorial; ca urmare, s-a comandat un proiect de restaurare şi reamenajarea a clădirii, pentru a deveni funcţională ca muzeu memorial; s-a reconstituit, universul spiritual şi cel domestic, al familiei; Ana, soţia sa, pentru care venise la Bucov, şi copii lor Ion şi Silvia, îşi vor ocupa locul de altădaţă; cărţi şi caiete, registre şi fotografii, pagini scrise de mănă sau dactilografiate, cărţi poştale şi tablouri, icoane şi bibelouri, vase şi accesorii vestimentare, mobilier şi ustensile de scris, toate sunt ordonate întocmai, pentru a servi privitorului în aşa fel încât să-i inducă acea stare de curiozitate, cultural-afectivă, care să-l întoarcă în timp şi să-l apropie de marele cărturar.
La parter se află holul de primire, salonul, sufrageria şi casa scării; la etajul I se va reconstitui dormitorul mare şi dormitorul Silviei, biroul de lucru, cu biblioteca; în mansardă vor fi amenajate birourile funcţionale ale Fundaţiei „Constantin Stere”; o sală multifuncţională, pentru organizarea unor expoziţii temporare, audiţii şi vizionări de filme, întâlniri şi dezbateri, crearea unui spaţiu utilizabil pentru diverse manifestări culturale este amenajată în mansardă.
Sursa: Muzeul de Istorie si Arheologie Prahova
