Muzeul cristalelor Swarovski, care adăposteşte cel mai mare cristal din lume, se află în Austria, la 15 km de Innsbruck pe A12, în localitatea Wattens, locul de baştină al cunoscutului bijutier de la care a început toată această poveste. Aici, în anul 1895, Daniel Swarovski împreună cu cei trei fii ai săi a deschis o fabrică de tăiat cristale.
Preocupat de calitatea şi şlefuirea acestora, bijutierul le oferă spre utilizare atât tehnicii (binocluri, telescoape) cât şi modei vestimentare şi accesoriilor, haute-couture. În atelierele de creaţie, artiştii pun în lumini nebănuite cristalele, oferind magie. Magazinele cu bijuterii îmbogăţite cu cristale Swarovki există în prezent în aproape toată lumea, logo-ul lor fiind celebra lebădă.
“Kristallwelten” sau “Uriaşul”, cum îl numesc austriecii, muzeul a fost deschis în anul 1995 când compania a celebrat 100 de ani de la înfiinţare şi este construit sub forma unui uriaş cu ochi de cristal, din gura căruia se revarsă o mini-cascadă. Muzeul este un spaţiu unde imaginaţia se îmbină cu frumuseţea şi strălucirea cristalelor şi oferă spre vizionare minunăţii precum: cel mai mare cristal din lume cu 100 de faţete şi care cântăreşte 62 de kilograme, cel mai mic cristal din lume cu 17 faţete de 0,7 milimetri, sculpturi abstracte îmbrăcate în cristale, podele pavate sau pereţi îmbrăcaţi cu cristale.
Lumea fascinantă a cristalelor este prezentată într-o succesiune de 14 încăperi, fiecare a vând o cromatică bine definită în raport cu ceea ce vrea să exp
rime. Muzeul se deschide cu un hol unde se află un perete înalt de 11 metri şi lung de 42 de metri, plin cu pietre Swarovski. Piesa centrală a acestei încăperi este “Centenarul” de 310.000 de carate, cel mai mare cristal şlefuit vreodată.
Printre camerele ce pot fi văzute în acest muzeu se numără: “Teatrul de cristal”, o fantezie creată de Susanna Schmogner în care Soarele dansează cu Luna, fluturii zboară, un râu cristalin şerpuieşte vizibil prin încăpere; Aleea de gheaţă numită şi minunea iluziei, care se traversează printr-o încăpere întunecoasă, pe o podea în continuă mişcare, pe lângă un zid realizat doar din cristale.
De asemenea se regăsesc: “Pădurea de cristal”, în care fiecare trunchi de copac include în lemn o instalaţie video care transmite jocul captivant al elementelor; “Poemul plutitor”, o proiecţie fără început sau sfârşit, ce se derulează în faţa ochilor vizitatorilor aşezaţi comod în fotolii negre, într-o cameră în întuneric perfect.
Deosebită este încăperea “Domul de cristal”, o încăpere cu 595 de oglinzi unde imaginea vizitatorului se reflectă, în diverse culori, în sutele de faţete şlefuite ale cristalelor care formează domul. Reflexiile creează simultan o senzaţie de spaţiu şi infinit.
În prezent Muzeul se află în expansiune. Spaţiul său de 3,5 hectare se va dubla pentru a cuprinde oferte generoase pentru familii şi copii — un parc generos, spaţii culinare, zone comerciale, dar şi noi camere miraculoase prevăzute a se deschide la 30 aprilie 2015.
