Satul Shani Shingnapur are aproximativ 300 de clădiri (locuinţe, instituţii publice şi bănci), iar niciuna dintre acestea nu are uşi. Banii şi bijuteriile scumpe sunt păstate în seifuri neîncuiate.
Şi cele mai multe toalete publice din piaţa centrală a satului sunt tot fără uşi. Recent, din motive de intimitate, mai cu seamă la solicitarea femeilor, autorităţile locale au pus draperii la toaletele publice, dar în niciun caz uşi. “Ar fi împotriva credinţei noastre”, susţine Parmeshwar Mane, purtătorul de cuvânt al satului. Unii localnici pun noaptea un fel de placaje sprijinite în tocul unde ar trebui să fie uşa, dar nu le prind, ci le lasă aşa, cât să prevină intrarea câinilor vagabonzi sau a animalelor sălbatice în case. Singura problemă cu lipsa uşilor este că musafirii nu pot ciocăni să îşi anunţe prezenţa – dar sătenii au găsit o soluţie şi pentru asta: musafirii trebuie să strige odată ajunşi în faţa casei, pentru ca din casă să iasă cineva să îi primească.
Credinţa localnicilor în Saturn (zeitatea locală Shani) este cea care îi ajută să se simtă în siguranţă fără uşi sau alte măsuri de precauţie. Nimeni nu fură în acest sat şi nici nu are un comportament pătat. Pentru nou-veniţi, adaptarea la regulile şi viaţa satului poate fi dificilă, la început. Dar se obişnuiesc destul de repede. Satul are aproximativ 5.000 de locuitori, iar lipsa uşilor din toate clădirile l-a făcut subiectul unui film în anii 1990. Locul a devenit ţinta pelerinilor din toată India, astfel că turismul a devenit principala sursă de venit a regiunii: cel puţin 40.000 de vizitatori merg acolo zilnic. În ciuda reputaţiei sale de sat unde nu se fură, se pare că în 2010 un turist s-a plâns că i s-ar fi furat 567 de dolari din maşină; autorităţile locale au susţinut că furtul ar fi avut loc în afara satului, nu între graniţele acestuia.
Şi alte mici furturi au mai fost raportate din 2011 încoace: de vehicule, de ornamente din aur, din buzunare. Îngrijoraţi, unii localnici aleg să ignore legenedele care promit protecţia constantă a zeităţii în care cred şi încep să îşi instaleze uşi. Însă instalarea unei uşi este considerată blasfemie în Shani Shingnapur. Unii analişti consideră că rata foarte mică a infracţionalităţii din regiune nu are legătură cu credinţa localnicilor, ci cu faptul că satul este izolat; totodată, unii spun că sătenii au găsit o metodă inedită de atragere a turiştilor prin promovarea acestui mit al “satului fără uşi”, din moment ce economia locului se învârte în jurul unui templu şi a unei legende. “Multe furturi, de fapt, nu sunt raportate, la presiunea sătenilor care vor să îşi păstreze imaginea satului nepătată”, spune un oficial al poliţiei. Dincolo de critici şi acuzaţii de acest gen, cei mai mulţi localnici continuă să trăiască fără uşi, cu speranţa că zeul păzitor în care cred îi va ocroti mereu.
