Muzeul Marinei Române din Constanţa, cu un patrimoniu care îi conferă statutul de unicat naţional, adăposteşte mărturii preţioase ale evoluţiei marinei militare, civile şi comerciale din ţara noastră, evoluţia navigaţiei şi a mijloacelor de navigaţie în spaţiul carpato-danubiano-pontic.

Colecţiile Muzeului nu sunt doar unice, ci şi inedite şi spectaculoase, înglobând noduri marinăreşti, ancore — unele dintre ele având dimensiuni impresionante, timone, arme de toate felurile — de la arme albe confecţionate de daci pană la piese de artilerie ş.a.

Situat în imediata vecinătate a panoramei portuare şi marine, pe strada Traian, Muzeul este găzduit de o clădire impunătoare cu o istorie la fel de interesantă ca exponatele pe care le adăposteşte. Edificiul a fost ridicat în anul 1909 şi a găzduit Şcoala superioară de marină, prima instituţie de învăţământ superior din Dobrogea.

Ideea înfiinţării unui muzeu al Marinei Române s-a conturat în anul 1919, odată cu scoaterea din uz a câtorva nave ale flotei române, dar s-a concretizat în anul 1965, când a fost deschis primul muzeu al Marinei la Mangalia. Câţiva ani mai târziu, acesta a fost mutat la Constanta în fostul local al Şcolii Navale şi a fost inaugurat oficial la data de 3 august 1969.

Organizat pe criteriul tematico-cronologic în mai multe secţii, muzeul expune numeroase obiecte de o deosebită valoare istorică şi ştiinţifică prezentate în 30 de săli cu o suprafaţă de peste 700 m2.

Deţine peste 35 000 de piese grupate în mai multe colecţii: arme, medalistică, uniforme, navomodele, ancore, fotografii, numismatică, fondul de carte, lucrări de artă. În cadrul acestora pot fi văzute: ancore, machete de corăbii de la cele mai vechi până la cele moderne, instrumente de navigaţie, elice, mulaje după documente epigrafice, uniforme, lentile de faruri ş.a.

Muzeul Marinei deţine un bogat şi valoros fond de carte şi fotografie, importante colecţii de reviste ale marinei, lucrări de istoriografie, literatură, drept maritim, instrumente şi manuale de navigaţie dar şi hărţi cum este “harta coastei de vest a Mării Negre” realizată de un colectiv condus de comandorul Al. Cătuneanu, medaliată la Expoziţia universală de la Paris din 1900 — şi după care s-a navigat până prin anul 1951. Printre lucrările rare aflate în patrimoniul muzeului se numără ”L’Origine del Danubio” tipărită la Veneţia în 1684, de altfel cea mai veche carte din biblioteca instituţiei.

SURSA: Agerpres