Ce a deranjat în returul abia încheiat nu au fost rezultatele. Sau, mai exact, nu în primul rând rezultatele. În spatele fiecărui insucces s-au croşetat tot felul de explicaţii. De la un război surd între conducere şi jucători, bazat pe neplata salariilor care erau stabilite regeşte şi până la suspiciuni de vânzare de meci, menită să mai “ajusteze” veniturile pentru unii dintre echipierii nemulţumiţi. Şi cred că au fost şi situaţii când nu totul a fost ca la carte.

Deranjul mare a venit, după părerea mea, din atitudinea majorităţii jucătorilor (nu spun toţi, că aşa e frumos!) care, pe româneşte, şi-au cam băgat picioarele în el de club, ştiind că luna lui Cuptor îi va găsi pe alte meleaguri. În timp ce suporterii îşi făceau planuri pentru un loc 3 şi o premiere mai consistentă din drepturile de televiziune pentru a mai domoli din pasivul pecuniar, domnii jucători înţelegeau, cu cât se apropia sfârşitul de campionat, că mai aproape de ei este cămaşa personală. Dovezi clare de noncombat nu au fost, dar suspiciuni cu carul. Şi acestea otrăvesc orice relaţie.

Prin aprobarea planului de reorganizare, la Petrolul a început o nouă etapă financiară. Sper că va fi una în care fiecare euro va fi drămuit aşa cum trebuie şi aşa cum trebuia făcut de la început. Politica aruncării banilor pe fereastră pentru capricii extrem de costisitoare gen Mutu sau Zicu a apus. În primul an de performanţă, la Petrolul s-a făcut treabă cu fotbalişti care nu aveau decât nume, nu şi renume. Aduşi de prin toate colţurile lumii după ce viaţa nu le oferise cine ştie ce acces la performanţă, şi-au făcut la Ploieşti o carte de vizită şi, neînţelegând prea bine ce se întâmplă, s-au transformat peste noapte în jucători care s-au crezut vedete indispensabile şi au ridicat pretenţiile. Unora li s-au satisfăcut aceste pretenţii anormale, altora nu, cei din urmă plecând prin alte zări pentru a intra pe toboganul declinului.

La reunirea lotului din acest început de campionat, Petrolul a pozat într-o echipă mică, cu puţine şanse. Au fost aduşi câţiva jucători de prin campionatul nostru, fără mari pretenţii şi alţii în al căror CV scrie doar că au fost la şcolile de formare ale unor cluburi cu nume din fotbal. Şi vor mai urma şi alţii. Totul seamănă cu situaţia clubului din perioada 2012-2013 când aveam un lot subţire, dar apoi am reuşit să facem performanţă.

Anul trecut anunţam că vrem să câştigăm tot. Şi nu am luat nimic. Anul acesta avem ca obiectiv intrarea în play-off, un obiectiv mic, dar realizabil. Poate am învăţat din greşeli şi am înţeles că uneori gura bate…..ce o bate ! Azi, Petrolul are o mare şansă. Să devină surpriza campionatului. Nimănui nu-i mai este frică de noi şi nimeni nu ne mai include în vreo socoteală privind împărţirea trofeelor. Rămâne să vedem şi ce părere avem noi despre noi. Cert este că toată lumea implicată a rămas datoare Ploieştiului. Şi nu e bine să ratezi şi a doua şansă, cu atât mai mult cu cât ţi-a trecut glonţul pe la ureche!