Ca să putem merge mai departe, trebuie să înţelegem, măcar pe scurt, cum s-a ajuns aici.  Foarte clar este că Petrolul s-a întins în aceşti ani mai mult decât i-a fost plapuma. Aspectul este recunoscut indirect, chiar în declaraţii, de oficialii clubului. De exemplu, s-a spus de mai multe ori că s-a greşit campania de achiziţii, că unii jucători au salarii mai mari decât merită şi că avantajele de care dispun sunt nemaiîntâlnite în România la o asemenera scară.  Petrolul s-a întins prea mult, financiar vorbind. Putea lupta bine-mersi la titlu şi fără să arunce bani pe fereastră.

Toate acestea s-au bazat şi pe vanitate. A conducătorilor, a echipei, a suporterilor. O vanitate care însă nu a ţinut cont de acea stare de spirit care te face sa iubeşti o echipa fără a o răni. Fără a o leza financiar, fără a o expune la consecinţe din cele mai rele deşi te intitulezi suporter, fără a o păcăli ca fotbalist prin mima jocului.

La fel de importantă ca tăierea fondurilor de la bugetul local şi risipirea celor proprii pe fotbalişti gen Mutu, Zicu, “fraţii N’Koyi” – Patrick şi Gevaro Nepomuceno, Camara şi mulţi alţii, este legarea mâinilor conducătorilor de la Petrolul. Arestarea preventivă a lui Dan şi Nicolae Capră şi a directorului Marius Bucuroiu a dinamitat practic clubul. Şi, ca să fie şi mai rău, FC Petrolul este parte responsabilă civilmente în dosar. Adică firma ar fi fost băgată în lanţul afacerilor ilegale. Lanţ care, potrivit DIICOT, ajunge acum până la Florian Walter, dat în urmărire internaţională.

Aceasta este, pe scurt, povestea declinului. O poveste frumoasă la început, dar în care fotbalul spectacol şi adevărata performanţă au fost împletite cu probleme care au dus, în cele din urmă, la rupere.

Intrarea în insolvenţă este o încercare de înnodare a firului. Acest nou ciclu începe în alte coordonate, mai pământeşti. AMR 7 zile până când planul de reorganizare va fi pus în discuţie. Şi bine ar fi să treacă. Să avem timpul necesar de a reconstrui pe baze sănătoase o echipă care să aducă din nou satisfacţii. Va fi greu la început şi va trebui să avem (din nou) răbdare să construim.

Oricine merită o şansă, iar Petrolul, cu atât mai multe. Şi pentru că le merită, nu va muri, indiferent de probleme, de şansele pe care le are, de oamenii care conduc echipa şi chiar de verdicte în instanţă! Mic sau mare, Petrolul este al nostru!