Dacă facem un sondaj în rândul suporterilor petrolişti, cu întrebarea “V-aţi dori să retrogradeze Rapid?”, cred că cei mai mulţi ar răspunde că nu.

Sunt convins însă că, la aceeaşi întrebare dar care ar viza echipa din Ghencea, fanii Petrolului ar răspunde exact invers. Ba chiar şi la o întrebare care să pună problema unui viitor cât mai sumbru pentru această formaţie.

De unde s-au adunat atâta ură şi dispreţ? O cantitate s-a strâns în urma horei prostiei făcute de Reghecampf şi jucătorii săi pe stadionul Ilie Oană. Din fularul lui Popa, afişat spre tribuna I pentru 2 secunde, exact în momentul în care curajosul a păşit în siguranţa tunelului de la vestiare. Din degetele mijlocii arătate de Arlauskis, de Papp şi alţii după ce  echipa lor a înscris un gol la ultima suflare.

 Dar, cea mai mare cantitate de scârbă s-a strâns din televizoarele care vomită pe orice program românesc sute de ştiri, comentarii, emisiuni şi pupături pentru FCSB. Şi să vedeţi când o ieşi Gigi!

Mascarada mediatică ce a fost construită în jurul acestei formaţii nu le poate provoca decât greaţă petroliştilor, rapidiştilor, craiovenilor şi altora. Sentimentul nedreptăţii cuprinde toţi polii de tradiţie ai fotbalului românesc.

Şi, mai nou, îi uneşte.

Aţi observat că unele galerii din ţară au preluat scandările suporterilor petrolişti împotriva echipei din Ghencea? 

În Giuleşti, acolo unde stewarzii întâmpinau până şi presa ploieşteană cu mâna în gât, rapidiştii şi petroliştii au anunţat că au renunţat la ură şi că a rămas rivalitatea.

Dar, dacă stăm să ne gândim, nu a fost, de fapt, niciodată ură pur şi simplu. Şi o parte, şi cealaltă şi-au privit cu o doză de respect vechiul inamic. Ca doi luptători care se cunosc de la începuturi pe nesfârşitul câmp de bătălie.

În istoria fotbalului românesc, FCSB este un sistem sovietic agăţat de tanc şi târât în România. Şi nici măcar atât, pentru că deţinătoarea mărcii şi-a luat-o înapoi, făcându-i pe toţi – pe toţi cei “interesaţi” - să-i plângă soarta la televizor, ignorând faptul că echipa lui Gigi nu a avut, de fapt, drept de folosinţă.

Unii au dus ridicolul “pe cele mai înalte culmi”. Pintilii, de exemplu, care a declarat, după meciul Pandurii-FCSB, că îi venea să le smulgă sigla de pe tricourile adversarilor şi să o pună pe cealaltă la loc (!) Fabulos! Ce bun erai, Mihai Pintilii, acum vreo 30 de ani! Sigur ajungeai mare! Ce bun eşti şi acum…