12 persoane au murit într-o demonstraţie de oroare care a transformat capitala Franţei din „oraşul iubirii” în „oraşul morţii”.

12 oameni au plecat liniştiţi de dimineaţă la serviciu, relaxaţi, cu chef de viaţă şi probabil cu multe planuri de viitor.

Zece ziarişti erau în şedinţa săptămânală de redacţie când nişte bestii au năvălit peste ei şi au tras la întâmplare.

Încerc să îmi imaginez scena cu groază şi nu pot să nu mă gândesc decât, la faptul, că un astfel de incident se poate întâmpla oriunde în lume: în Rusia, în Germania, în Brazilia, în Bulgaria, în China sau chiar în România.

Ziariştii nu au bodyguarzi la uşile redacţiilor, au cel mult o secretară. Ziariştii nu au gratii la intrarea în sediile redacţiilor şi nici uşi blindate. Ziariştii se apără cu literele, cu pixul, cu camera foto, cu camera video, cu tastatura laptopului.

Ziariştii lucrează zilnic pentru ca voi să citiţi cele mai noi ştiri, să ştiţi tot ceea ce se întâmplă în orice colţ al lumii, să aflaţi tot ceea ce vă interesează.

În goana aceasta după noutăţi, ziariştii nu folosesc arme şi totuşi mor. De ce? De ce devin duşmani, atâta timp cât ei vor doar ca publicul lor să fie bine informat. De ce devin ţinte ale unor dezaxaţi care consideră de deţin adevărul suprem? De ce meseria de ziarist a devenit atât de periculoasă?

Înţeleg, deşi nu pot să accept, cazurile ziariştilor care mor în teatrele de război din lumea asta. Dar nu pot să nu  simt revoltă atunci când astfel de crime au loc în mijlocul unuia dintre cele mai civilizate oraşe din lumea. Sau când jurnaliştii sunt pur şi simplu decapitaţi din dorinţa de sânge a unor bestii...

Crudă este lumea în care trăim... Periculoase sunt vremurile în care creştem copiii.

Sper doar să nu mai fiu nevoită niciodată să scriu despre atentate ca cel din Franţa...atât!

Din păcate când creioanele sunt înfrânte, libertatea de exprimare este în pericol, iar democraţia suferă...