Am refăcut o legătură de suflet cu unul din profesorii mei din şcoală, unul din minunaţii dascăli pe care i-am avut, care mi-au marcat existenţa şi la care mă gândesc deseori cu drag. Ei sunt la originea unei întrebări esenţiale : cum de în anii ‘60-70 şcoala românească era atât de serioasă şi de bine organizată, fără reforme jenante din 3 in 3 ani, fără scandaluri şi fără a fi obiectul manipulărilor politice?

Profesorul meu are 79 de ani şi este mereu ocupat să facă ceva folositor ; mi-a trimis de curând rândurile de mai jos, câteva cugetări care par a fi un fel de încercare a celor de vârsta a treia de a-şi verifica optimismul. Nu ştim cine este autorul acestor rânduri, dar le transcriu fără frică: la noi plagiatul e o virtute … Probabil că nouă, celor care ne „încadrăm” la numărul de ani, nu ne mai sunt de mare folos ; dacă le citim cu atenţie, s-ar putea să constatăm că sunt mult mai utile celor care încă sunt departe de „iarna” vieţii … 

Ştii...timpul are un fel al său de a se mişca repede şi de a nu-ţi da răgaz să devii conştient de trecerea anilor. Parcă mai ieri eram tânăr, abia căsătorit şi urcându-mă la bordul noii vieţi alături de partenera mea de cuplu. Într-un fel, parcă s-a întâmplat cu ani în urmă şi mă întreb unde s-au dus toţi aceşti ani. Ştiu că i-am trăit pe toţi. Am străfulgerări în care văd cum era odată, cu toate speranţele şi visele.

Dar iată că acum trăiesc...iarna vieţii mele şi sunt luat prin surprindere. Cum am ajuns aici atât de repede? Unde s-au dus anii şi unde s-a dus tinereţea? Îmi amintesc clar cum întâlneam oameni mai în vârstă decât mine de-a lungul anilor şi cum gândeam că aceşti oameni mai în vârstă erau la ani distanţă de mine, astfel încât această iarnă părea atât de departe, încât nici măcar nu mi-o puteam imagina prea bine.
 

Dar iată-mă aici....prietenii mei sunt pensionari şi au încărunţit...se mişcă mai încet şi eu văd în ei
persoane vârstnice. Unii sunt într-o formă mai bună, alţii într-o formă mai proastă decât mine, dar la toţi constat o mare schimbare...Nu mai regăsesc în ei pe cei de care îmi amintesc că erau tineri şi vibranţi, ci...ca şi mine, vârsta lor începe să se arate şi acum suntem noi acei oameni mai în vârstă pe care îi vedeam şi în care nu ne imaginam că ne vom transforma. Acum, în fiecare zi am sentimentul că şi a face un duş reprezintă o provocare pentru ziua respectivă! Iar a trage un pui de somn după-amiaza nu mai înseamnă răsfăţ, ci obligaţie! Căci dacă nu dorm din proprie voinţă, adorm pe locul în care mă aflu!

Astfel, intru acum în acest alt anotimp al vieţii mele nepregătit pentru toate durerile şi junghiurile, pentru pierderea puterii şi a capacităţii de a merge şi de a face lucruri pe care mi-am dorit să le fac dar nu am reuşit niciodată ! Cel puţin însă ştiu că iarna a sosit şi nu ştiu cât va dura...asta ştiu, că atunci când s-a terminat pe acest pământ, s-a terminat pur şi simplu. Va începe o nouă aventură !

Da, am regrete. Există lucruri pe care nu aş fi vrut să le fac, lucruri pe care ar fi trebuit să le fac, dar, într-adevăr, sunt şi multe lucruri de care mă bucur că le-am făcut. Toate s-au întâmplat într-o singură viaţă.
 

Aşa că, dacă nu te afli în iarna vieţii tale, lasă-mă să-ţi reamintesc că ea va sosi mai repede decât îţi închipui. Deci, orice ce ţi-ai dori să realizezi în viaţă, te rog să realizezi repede ! Nu amâna prea mult lucrurile ! Viaţa trece repede. Fă azi tot ceea ce poţi, căci nu poţi şti cu siguranţă dacă te afli sau nu în iarna vieţii tale ! Nu ţi s-a promis că tu vei avea parte de toate anotimpurile, aşa că trăieşte pentru azi şi spune toate lucrurile pe care vrei ca cei dragi să şi le amintească...şi speră că ei te vor aprecia şi iubi pentru toate lucrurile pe care le-ai făcut pentru ei în toţi anii trecuţi!

Viaţa este un dar pentru tine. Felul în care îţi trăieşti viaţa este darul tău pentru cei care vin după tine. Transformă-l într-unul fantastic. TRĂIEŞTE-ŢI BINE VIAŢA! BUCURĂ-TE DE AZI ! FĂ CEVA AMUZANT ! FII FERICIT ! FĂ DIN ACEASTĂ ZI UNA GROZAVĂ !

George Bernard Show dădea cea mai bună soluţie pentru o viaţă fericită: „ Secretul de a fi nefericit constă în a avea răgazul pentru a-ţi bate capul să vezi dacă eşti fericit sau nu. Leacul constă în ocupaţie, căci ocupaţia înseamnă preocupare ; iar omul preocupat nu este nici fericit, nici nefericit, ci pur şi simplu viu şi activ, ceea ce este mai plăcut decât orice fericire”.