România ascunde multe minuni: locuri frumoase, ascunse de civilizaţie; monumente istorice, antice sau medievale, dar şi monumente ale naturii, neschimbate de secole. Ele sunt multe, dar doar câteva au fost incluse până acum pe lista patrimoniului mondial UNESCO, o recunoaştere a caracterului aparte şi a importanţei lor. Cele şapte locuri sau monumente româneşti recunoscute de UNESCO sunt: Delta Dunării, Delta Dunării, aşezările săseşti cu biserici fortificate din Transilvania, Mănăstirea Horezu, bisericile pictate din nordul Moldovei, Cetatea Sighişoara, bisericile de lemn din Maramureş şi fortăreţele dacice din Munţii Orăştiei.

Delta Dunării a fost inclusă în patrimoniul mondial UNESCO în 1991. Cea mai mare (după delta Volgăi) şi mai conservată dintre deltele Europei, Delta Dunării, adevărat monument natural, găzduieşte peste 300 de specii de păsări şi 45 de specii de peşti, multe dintre ele foarte rare.

Aşezările săseşti cu biserici fortificate din Transilvania, incluse în patrimoniul UNESCO din anul 1993, sunt Biertan, Câlnic, Dârjiu, Prejmer, Saschiz, Valea Viilor şi Viscri. Potrivit UNESCO, aceste sate sunt reprezentative pentru peisajul cultural al Transilvaniei de sud, iar importanţa lor este dată şi de gradul de prezervare al clădirilor medievale (secolele XIII-XVI).

Mănăstirea Horezu face parte din patrimoniul mondial UNESCO din 1993. Mănăstirea ctitorită la sfârşitul secolului al XVII-lea de domnul Constantin Brâncoveanu reprezintă o capodoperă a stilului brâncovenesc, unic în lume, şi a fost apreciată pentru stilul arhitectural, bogăţia detaliilor sculpturale, portretele votive şi lucrările decorative.

Opt biserici pictate din nordul Moldovei au fost incluse în patrimoniul UNESCO în 1993: Arbor, Mănăstirea Humor, Moldoviţa, Pătrăuţi, Probota, Suceava, Gura Humorului şi Suceviţa. Datând din secolele XV-XVI, mănăstirile se remarcă prin frescele care decorează pereţii exteriori, adevărate capodopere inspirate din vechea artă bizantină.

Oraşul vechi din Sighişoara, singura cetate medievală europeană încă locuită, a intrat în patrimoniul mondial UNESCO în 1999. Cetatea Sighişoarei se numără printre cele mai importante monumente ale culturii  saşilor transilvăneni, prezentă în regiune de mai bine de opt secole şi aflată astăzi în declin.

Dintre bisericile din lemn din Maramureş, opt au fost incluse pe lista patrimoniului mondial UNESCO în anul 1999. Este vorba Bârsana, Budeşti, Deseşti, Ieud, Plopiş/Şiseşti, Poienile Izei, Rogoz/Târgu Lăpuş şi Şurdeşti/Şiseşti. Exemple extraordinare ale arhitecturii religioase din lemn specifice regiunii maramureşene, aceste biserici îmbină tradiţiile religioase ortodoxe cu influenţe gotice occidentale.

Fortăreţele dacice din Munţii Orăştie au intrat în patrimoniul UNESCO în 1999. Cele şase – Sarmizegetusa Regia, Costeşti Cetăţuia, Costeşti Blidaru, Luncani-Piatra Roşie, Băniţa şi Căpâlna – sunt singurele monumente antice din România incluse pe lista UNESCO. Construite de daci înaintea războaielor daco-romane, aceste fortăreţe prezintă o îmbinare neobişnuită între tehnici arhitecturale militare şi religioase, şi împrumută concepte atât din lumea clasică, greco-romană, cât şi din cultura Epocii Fierului.

Fortăreţele, nucleul regatului dac, au fost cucerite de romani în urma celor două războaie de la începutul secolului II d.Hr., dar s-au păstrat foarte bine în timpul ocupaţiei romane, cât şi după aceea, timp de aproape două milenii.