Vineri, în Săptămâna Luminată, ortodoxia sărbătoreşte Izvorul Tămăduirii, un mare praznic ce datează din a doua jumătate a primului mileniu creştin.

Originea acestei sărbători se afla în legenda unei minuni care s-ar fi petrecut lângă un izvor de lângă Constantinopol. Potrivit credinţei, un orb şi-ar fi recăpătat vederea spălându-se pe ochi cu apă acestuia. Orbul ar fi ajuns aici călăuzit de Leon (viitorul împărat al Bizanţului – 457-474), căruia îi ceruse apă. Împăratul fusese la rândul lui călăuzit şi îndemnat de glasul Maicii Domunlui. Ajuns mai târziu în scaunul împărătesc, Leon I a construit la locul respectiv o biserică din zid (actualul edificiu datează din 1835).

În această zi, în lăcaşurile de cult după Liturghie, se face sfinţirea agheasmei mici. În unele locuri există credinţa că cei care beau aceasta sunt protejaţi de boli şi duhuri rele pentru un an şi se înzdrăvenesc. De asemenea, uneori se mai păstrează obiceiul preoţilor de a merge în această zi la izvoarele de apă pentru a le sfinţi şi, a le proteja de secare sau de adăpostirea duhurilor rele în preajma lor. În unele zone prelaţii merg şi fac stropirea caselor enoriaşilor cu agheasmă mică.

În tradiţia populară, Izvorului Tămăduirii este pentru săpătorii de fântâni cea mai spornica din an, deoarece apele sunt zbuciumate şi zgomotoase, fiind mai uşor de găsit.

În alte zone, tinerii fac legământ juvenil. Acest legământ se făcea, cu sau fără martori, în casă, în grădini sau în jurul unui copac înflorit. Tinerii treceau prin mai multe momente rituale prin care făceau jurământul respectiv: pronunţarea cu voce tare a jurământului, schimbul colacului şi al altor obiecte cu valoare simbolică, de obicei o oală sau o strachină din lut, însoţite întotdeauna de o lumânare aprinsă, îmbrăţişarea frăţească, ospătarea cu alimente rituale şi dânsul. În unele zone etnografice, ceremonia se repeta anual, la aceeaşi dată, până la intrarea în joc a fetelor insuraţite şi băieţilor înfărtăţiţi. Persoanele legate, veri, văruţe, surate, fraţi de cruce etc., se întâlneau anual sau, după căsătorie, la Rusalii. După încheierea solemnă a legământului, copiii şi apoi oamenii maturi îşi spuneau până la moarte surata, vere, fartate, verişoara şi se comportau unul faţa de altul că adevăraţi fraţi şi surori: se sfătuiau în cele mai intime şi grele probleme ivite în viaţa, îşi împărtăşeau tainele, nu se căsătoreau cu soră sau cu fratele suratei sau fartatului, se ajutau şi se apărau reciproc până la sacrificiul suprem.
 

Izvoare tămăduitoare din România

• Mănăstirea Brancoveanu, Sâmbătă de Sus, com. Voila, jud. Braşov – izvor şi fântâna tămăduitoare
• Mănăstirea Bucium, sat Bucium, com. Şinca, jud. Braşov – izvor tămăduitor [sub care se zice că sunt moaşte ale Sf. Ioan Botezătorul]
• Mănăstirea Izbuc, sat Ponoarele, com. Cărpinet, jud. Bihor – izvorul “Izbuc”
• Mănăstirea Prislop, sat Silvasu de Sus (Haţeg), com. Prislop, jud. Hunedoara – izvor tămăduitor (tot aici se afla şi mormântul părintelui Arsenie Boca, încă necanonizat)
• Mănăstirea Râmeţ, com. Râmeţ, jud. Albă – izvor tămăduitor în paraclis
• Schitul Poşaga, com. Poşaga, jud. Albă – izvor tămăduitor
• Schitul Calugara, com. Ciclova Montana (Oraviţa) – izvor tămăduitor în biserică
• Mănăstirea Izvorul Miron, sat Româneşti, com. Tomeşti, jud. Timiş – izvor tămăduitor cu ape termale
• Mănăstirea Săracă, com. Semlacu Mic, jud. Timiş – izvor tămăduitor
• Schitul Vasiova, oraşul Bocşa, jud. Caras Severin – izvor tămăduitor în capela
• Schitul Văliug de pe Muntele Semenic, jud. Caras Severin – lac sfânt
• Mănăstirea Brâncoveni, com. Brâncoveni, jud. Olt – izvor tămăduitor
• Schitul Pătrunsa, com. Bărbăteşti, jud. Vâlcea – izvor tămăduitor
• Schitul Pahomie, com. Cheia, jud. Vâlcea – izvor tămăduitor (Izvorul Frumos)
• Mănăstirea Bistriţă, com. Costeşti, jud. Vâlcea – izvor tămăduitor ce picură în peştera Sf. Grigorie (Vanturarita), Galeria Asceţilor
• Mănăstirea Frăsinei, com. Muereasca, jud. Vâlcea – izvor tămăduitor (al Sf. Calinic)
• Schitul Jgheaburi, sat Piscu Mare, com. Stoeneşti, jud. Vâlcea – izvor cu ape sulfuroase, tămăduitor în Vinerea de după Paste
• Schitul Horaicioara, com. Crăcăoani, jud. Neamţ – izvor tămăduitor
• Fântâna din satul Smeeni – apa tămăduitoare
• Biserica “Grecească”, Brăila, jud. Brăila – izvor tămăduitor
• Mănăstirea Dervent, com. Ostrov, jud. Constantă – izvor tămăduitor (al Sf. Andrei)
• Mănăstirea “Peştera Sf. Ap. Andrei” , comună Ioan Corvin, jud. Constantă – izvoare tămăduitoare (ale Sf. Andrei)
• Manastirea Ghighiu (langa Ploiesti) - izvor tamaduitor
• Biserica din satul Parepa-Rusani, com. Colceag, jud. Prahova - fantana tamaduitoare (la locul unei Teofanii din 1935)
• Manastirea Cernica, langa Bucuresti - izvor tamaduitor (la intrare)
• Biserica "Sf. Gheorghe - Martisor" - izvor tamaduitor (vizavi de fosta Man. Vacaresti, in apropierea benzinariei de la Big Berceni)