Un tânăr mai puţin cunoscut, Ştefan Moişanu, care şi-a început prin propriile forţe o afacere, în urmă cu 12 ani, se declară acum învins de sistem şi nu crede că în România se pot pune bazele unui mediu de afaceri sănătos. Acesta şi-a arătat indignarea într-o postare pe contul său de Facebook.

Postarea lui Ştefan Moişanu, un necunoscut, s-a viralizat devenind un manifest în care toţi cei care trăiesc dezamăgirea faţă de sistemul corupt şi leneş, faţă de politicienii de orice apartenenţă, faţă interesele obscure de tot felul, faţă de lipsa de perspectivă. La fel cum se regăsesc în vorbele sale toţi cei care au trăit cel puţin odată umilinţa în faţa vreunui ghişeu al unei autorităţi, au încercat să îşi dezvolte o afacere, să ia un împrumut, ori să câştige o licitaţie sau un proiect în mod onest.

După un şir lung de nemulţumiri, după zeci de taxe şi de biruri pe care le-a plătit la stat în cei 12 ani de când lucrează pe cont propriu pentru firmele şi cei 121 de angajaţi ai săi, Moişanu a decis să plece din România. Şi-a explicat gestul într-o postare pe propriul blog.

„Nu mai merge. Tot am încercat, am crezut că pot, dar am obosit. Vreau să ne despărţim. Eşti o ţară minunată şi sunt convins că într-o zi vei face un alt cetăţean foarte fericit. Dar eu trebuie şă plec până nu îmi pierd minţile. Acum, la sfârşit, îmi e greu să spun dacă te-am iubit vreodată. Nu ştiu de ce am fost atât de convins că da, dar am crescut alături de tine şi nu mi-am imaginat cum aş putea exista în afara ta. Cele mai frumoase momente din viaţă le-am avut alături de tine. Mare parte din ce sunt acum, cu bune şi rele, e aşa datorită ţie. Dar şi cele mai abisale clipe ale disperării le-am aflat tot de la tine. Când eram la şcoala ţi-am adus primele jigniri. Am pus la îndoială calitatea dascălilor tăi. Am trecut cu 10 la Română născocind citate din Tudor Vianu şi alţii şi niciunul din ei nu a avut tupeul să spună că sunt inventate, de teamă să nu se facă de ruşine că nu l-au citit niciodată. Le-am spus eu. Am avut curajul să îi spun profesoarei de chimie că e psihopată şi să îmi susţin cauza în faţa inspectoratului. În facultate le-am spus profesorilor că eu nu am venit la facultatea de Microsoft şi Oracle şi că nu voi fi părtaş la şmenurile lor. Ai încercat să mă scoţi din sistem pe toate căile şi să mă pui jos cu alţi învinşi dar am reuşit de fiecare dată să rezist. Şi nu te înţelegeam de ce erai atât de înverşunată împotriva unui tânăr ce doreşte să fie mai bun pentru a produce pentru tine.

Mai ţii minte când eram student şi mi-am făcut prima firmă? Facturasem 6 milioane lei vechi. Prima mea factură, scrisă pe genunchi la un client care se amuza uitându-se la mine cum încerc să calculez TVA-ul. În două săptămâni mi-ai trimis Garda Financiară care m-a amendat cu 50 milioane lei vechi pentru că nu trecusem numărul contractului pe factură. Le-am spus celor de la Gardă că nu am, că abia am facturat 6 milioane. Mi-au spus că lasă, ai părinţi, rude, eşti tânăr.

Dar când am hotărât să îmi declar dragostea pentru tine şi să cumpăr cu munca mea o bucată din tine? Când am făcut primul credit să iau un teren, să fac o casă unde să muncesc pentru a prospera ca parte din tine şi unde să mor pentru a mă întoarce în pământul tău. Mai ţii minte cum m-ai batjocorit prin cei de la cadastru care mi-au spus că nu e problema lor că sunt greşite planurile şi că un sfert din teren e în şosea. Pierderea mea, ofranda ta.

Ştii tu oare câte zile am pierdut în templele tale cu ghişee? Am învăţat în ele umilinţa în toate declinările ei şi tot nu am fost demn de tine, tot arogant am rămas.

Ştii tu oare că mi-am petrecut peste 5000 de ore conducând? Ştii tu că era să mor într-un accident? Şi toate pentru că nu poţi construi drumuri şi căi ferate, ştii doar să le desenezi ca un retardat pe şerveţele.

Am muncit cu bucuria şi energia pe care numai tinereţea ti-o dau, şi pentru că am avut cap şi mâini dibace am produs cât pentru a hrăni cei 121 de fii ai tăi ce mi-au fost angajaţi în anii aştia. Şi din banii pe care i-am făcut vânzând roadele muncii mele ţi-am pus lunar pe masă o parte frumuşică. I-ai luat de fiecare dată fără măcar să zâmbeşti. Şi dacă am fost strâmtorat şi nu i-am avut mi i-ai luat tu singură din buzunar. Şi dacă nu îi aveam ţi-ai trimis recuperatorii să îi scoată de la mine cu bătaia.

Hmm, mi-aduc aminte de câte ori am pus tot ce aveam gaj să construiesc ceva, pentru mine, pentru tine, pentru noi, şi totul a fost la un pas să se năruiască pentru că o hârtie zăcea sub salamul cuiva la un ghişeu.

Nu am fost demn nici de oamenii tăi. Oricât am muncit, abia am reuşit să acopar ţepele pe care mi le-au dat. Pentru ca ţi-ai învăţat oamenii ca atunci când sunt furnizori să nu livreze, ca atunci când sunt clienţi să nu plătească, ca atunci când le împrumuţi bani să nu îţi mai raspundă. Şi eu nu pot munci pe cât fură ceilalţi.

Şi pentru că vorbim de oameni, te-ai schimbat, să ştii. Ai devenit mai rea, mai încrâncenată, mai apăsătoare. Şi ai devenit barbară, în sensul istoric al cuvântului. Fiii tăi ştiu mai puţină carte dar fură mai mult, violează mai mult, beau mai mult, mănâncă până le crapă burţile şi sunt într-un permanent război. Ai distrus mediul sănătos în care familia, izvorul normalităţii, moralităţii şi evoluţiei, putea să se nască şi să crească. Te-ai autocondamnat la sterilitate. Poate e felul naturii să tragă pe linie moarta o mutaţie genetica nereuşită, un experiment social ratat.

Ştii ce, dacă mă gândesc mai bine, it is you. Tot ce ţi-am cerut a fost să mă laşi să muncesc şi aş fi împărţit cu tine roadele cu bucurie. Sunt tânăr, inteligent, doritor să muncesc, şi unde îmi pun mintea şi mâinile rămâne ceva în urmă. Tu eşti cea care m-ai transformat într-un etern meşter Manole. Şi ca să nu se năruiască peste noapte ce am clădit, am zidit în temelii multe din cele ce îmi erau dragi. Şi când politicienii tăi se laudă ca edificiul a mai crescut cu un procent, nu spun ca în el sunt închise suflete şi sacrificii ale unor fraieri ca mine.

Cred ca vei muri bătrână şi singură. Cei care te-au iubit şi pe care i-ai batjocorit vor obosi sau vor pleca, iar cei care doar te-au folosit se vor muta la alta când nu vei mai putea să le oferi nimic. Şi mai cred că îţi meriţi soarta“.

Potrivit publicaţiei Gândul.info, Ştefan Moişanu este inginer, absolvent al Facultăţii de Automatizări şi Calculatoare la Iaşi, cu un master în Administrarea Afacerilor. Moişanu are 33 de ani şi reprezintă a treia generaţie de ingineri din familie. Lucrează din facultate, iar prima firmă a avut-o în anul I.

Moişanu a făcut parte din echipa care a proiectat şi, ulterior, a dezvoltat şi realizat prin firma sa, soluţiile hardware care au permis monitorizarea staţiilor de transformare: „Tot ce înseamnă curent electric în regiunea Moldova a fost monitorizat prin echipamentele montate, proiectate şi făcute de noi“.

Acum, firma lui Moişanu a realizat proiectarea pentru sistemul de ticketing de la Cluj în noul sistem de transport în comun. Unul modernizat cu carduri, cu abonamente digitale ce permit posibilitatea de a plăti prin telefon, un sistem cuplat cu sistemul de parcări şi cu managementul de trafic.

Ştefan Moişanu nu este membru al niciunui partid politic şi susţine că nici nu a fost. În 2003 şi-a înfiinţat prima firmă şi spune despre sine că, de atunci, este „un soi de antreprenor în serie“.

  Sursa: Gândul.info