Într-o perioadă în care stresul şi oboseala sunt cauzele principalelor afecţiuni cardiace, un studiu recent confirmă adevărata amploare a consecinţelor fibrilaţiei atriale.

În cazul celor mai mulţi dintre noi, consecinţele şi cauzele afecţiunilor cardiace, sunt destul de evidente. Este adevărat că unele sunt mai uşor de tratat sau de prevenit, dar nimic nu se compară cu această boală care, de cele mai multe ori, este trecută cu vederea. În contextul în care fibrilaţia atrială face câteva mii de victime în fiecare an, ar fi bine să încerci să o înţelegi mai bine.

Prima iniţiativă pentru informarea în legătură cu efectele fibrilaţiei atriale a venit de la Asociaţia Naţională pentru Protecţia Pacienţilor. În urmă cu ceva timp, în acest scop, s-a lansat campania ”Schimbă ritmul.” Aceasta avertizează în legătură cu riscul apariţiei celor mai grave accidente vasculare cerebrale, care cresc cu 70% riscul de mortalitate, extind perioada de spitalizare cu 20% şi reduc rata de recuperare completă cu 40%.

În cazurile optimiste, aproximativ 3000 de români, după un AVC, rămân cu pareze, dificultăţi de vorbire şi alte dizabilităţi. În două treimi din situaţii însă, cei care au suferit un astfel de accident vascular nu rămân în viaţă după primul an de la eveniment.

Fibrilaţia atrială este o afecţiune cardiovasculară determinată de disfuncţii ale activităţii electrice a inimii (aritmie cardiacă), dar şi de o serie de boli care afectează şi suprasolicită miocardul (muşchiul inimii). “Fibrilaţia atrială este în România un inamic tăcut şi ignorat, o afecţiune care în continuare NU este gestionată eficient şi în general NU reprezintă o prioritate nici pentru pacient, nici pentru sistemul de sănătate”, declară Vasile Barbu, preşedintele Asociaţiei Naţionale pentru Protecţia Pacienţilor. Din cauza fibrilaţiei atriale, sute de mii de români au un risc de cinci ori mai mare să facă un AVC.

În contextul în care, cu o diagnosticare corectă, fibrilaţia atrială poate fi diagnosticată şi vindecată, nu este o surpriză majoră o statistică recentă a Eurostat. Conform unui studiu UE, ţara noastră are cea mai mare rată de decese care ar fi putut fi evitate, prin intermediul cunoştinţelor şi tehnologiilor medicale actuale.

“Fibrilaţia atrială este tăcută, accidentul vascular cerebral, consecinţă a acesteia, este devastator. Vorbind despre fibrilaţie, trebuie să pomenim de moarte şi invaliditate cumplită, pentru ca pacienţii noştri să înţeleagă la ce sunt expuşi“, explică dr. Bogdan-Ovidiu Popescu, preşedintele Societăţii Naţionale de Neurologie. În majoritatea cazurilor, persoanele care au fibrilaţie atrială află acest lucru abia după ce a survenit un AVC.

“Pentru un bun control al afecţiunii este esenţial ca pacientul să beneficieze de un diagnostic precoce şi de un tratament corect. Sunt necesare cunoaşterea simptomelor, verificarea personală a pulsului şi controlul periodic la medic. Examenul clinic sistematic poate depista tulburarea de ritm, iar investigaţiile suplimentare pot confirma diagnosticul. Tratamentul trebuie instituit cât mai precoce, iar pacientul trebuie informat şi conştientizat asupra importanţei lui. Comunicarea medic-pacient eficientă, bazată pe încredere, poate contribui în mod esenţial la succesul terapiei, la creşterea complianţei, aderenţei şi persistenţei la tratament”, atrage aten­ţia dr. Daniela Mihaela Baltă, membru în grupul ­CardioMF al ­Societăţii ­Naţionale de ­Medicina ­Familiei.

Simptomele care ar trebui să te motiveze să-ţi faci un control la inimă de fibrilaţie atrială sunt dureri toracice severe, stări de leşin, bătăi neregulate ale inimii, palpitaţii, senzaţia de cap uşor, confuzie, ameţeală fără o cauză explicabilă, oboseală şi dispnee. Aceasta din urmă este o senzaţie de lipsă de aer sau sufocare, care se agravează la efort fizic.

Sursa:www.playtech.ro