Muntenegru este exact ceea ce îi spune numele: un munte mare, înnegurat adesea de norii de deasupra crestelor. Masivul muntos se termină exact în mare, lăsând litoralului doar câteva sute de de metri lăţime.

Venind dinspre Serbia, o mică depresiunea intramontană adăposteşte capitala şi cel mai mare oraş al ţării, Podgoriţa, după care relieful urcă din nou, chiar înainte de a se prăbuşi, abrupt, în Marea Adriatică.

Şoselele din micuţul stat au un asfalt bun pe ele, dar sunt foarte meandrate. Practic, să traversezi Muntenegrul de-a curmezişul înseamnă o succesiune nesfârşită de curbe periculoase. La aceasta se adaugă şoferii localnici imprudenţi, care intră în depăşiri nebuneşti, la volanul unor maşini din anii 1990.

În aceste condiţii, un drum de la Rozaje la Herceg-Novi, care străbate ţara în diagonală de-a lungul a 300 de kilometri, ajunge să dureze  peste şase ore.

„Este o serie nesfârşită de serpentine. Parcă străbaţi Valea Prahovei, ca să ajungi apoi în culoarul Rucăr-Bran şi să continui prin Cheile Bicazului”, a relatat un turist clujean care a străbătut Muntenegru pe acest traseu. Totuşi, dacă şofezi cu atenţie, nu există riscuri mai mari decât cele la care te expui pe şoselele din România. „Eu am străbătut toată ţara când de abia aveam carnetul de conducere de şase luni de zile şi nu m-am simţit niciodată în pericol, atâta vreme cât am condus în limita vitezei care mi s-a părut sigură. Oricum, e greu să ajungi la mai mult de 60-70 kilometri pe oră, deoarece se formează frecvent coloane”, a mai spus clujeanul.

Muntenegru nu are autostrăzi, deşi acestea apar în unele hărţi. În realitate, este vorba despre drumuri care au două benzi pe sensul de urcare.

În continuare vă prezentăm o serie de fotografii făcute de-a lungul drumul dintre oraşul Rozaje, aproape de graniţa cu Serbia şi Kossovo şi capitala Podgorica. 

Sursa: cluj.travel