Reşedinţa de vară a Baronului Samuel von Brukenthal, guvernator al Transilvaniei în perioada 1777-1787, este unul dintre cele mai de seamă monumente din perioada barocului transilvănean.

Parcul şi clădirile sale sunt printre puţinele elemente de arhitectură de acest tip care au dăinuit de-a lungul timpului în Transilvania. Samuel von Brukenthal a cumpărat terenul în anul 1756 şi şi-a construit aici în perioada 1760-1764 reşedinţa de vară având ca sursă de inspiraţie castelele Schönbrunn şi Laxenburg din Austria.

Ansamblul architectural cuprinde palatul, căruia îi sunt alăturate două clădiri anexă fără etaj, parcul şi o oranjerie cu sere. Palatul are trei aripi în formă de U şi este orientat, aşa cum se obişnuia în Transilvania, nu spre stradă, ci spre parc.

Construit în stilul barocului târziu, pe două etaje, este situat pe o terasă de 12 metri deasupra Văii Oltului, în punctul cel mai ridicat al localităţii Avrig. Prin poziţia sa, aminteşte de Glorietta din parcul palatului vienez Schönbrunn. Clădirea palatului cuprindea numeroase încăperi de locuit, încăperi utilitare şi administrative şi camere de oaspeţi. La primul etaj se află o sală mare, iar pe vremuri palatul adăpostea şi o însemnată galerie de picturi şi gravuri.

Parcul este probabil singura grădină-monument din Transilvania şi s-a păstrat în mare parte în structura sa iniţială. Baronul l-a gândit ca un complex de grădini în stilul barocului târziu, care pe măsura trecerii timpului a fost îmbogăţit şi cu alte elemente de horticultură. Structurat în grădina franceză, grădina englezească şi olandeză, dar având şi numeroase terenuri pentru cultivarea fructelor şi legumelor, parcul cuprindea specii de plante şi arbori exotici din toată lumea, în mare parte pierdute până în zilele noastre. În oranjerie se cultivau ananas, lămâi, portocale de Sevilla, pepeni şi caişi dar şi sparanghel.

Parcul era străbătut de un pârâu care fusese amenajat şi alimenta jocuri de ape şi fântâni arteziene, sistem care în timp s-a degradat şi astăzi nu mai este funcţional. După moartea baronului, proprietatea a fost moştenită de descendenţii acestuia până în anul 1872, când ultima moştenitoare, baroneasa Wilhelmine Mylius-Brukenthal, a înstrăinat-o. Au urmat mai mulţi proprietari, iar în anul 1908 găsim proprietatea în posesia Prezbiteriului Comunităţii Evanghelice din Sibiu care deschide aici un sanatoriu şi un stabiliment termal. După anul 1948, ansamblul a fost naţionalizat iar statul a păstrat sanatoriul şi clinica.

Începând cu anul 1999, domeniul a intrat în proprietatea Fundaţiei Samuel von Brukenthal, iar în anul 2005, sanatoriul a fost desfiinţat. Complexul este deschis publicului. Palatul, aflat în stare de degradare destul de avansată după închiderea sanatoriului, face obiectul unui amplu proiect de restaurare iniţiat de Fundaţie. Oranjeria a fost deja renovată în perioada 2011-2012 şi transformată în centru de oaspeţi. Clădirea baroc a oranjeriei oferă celor care poposesc aici, dormitoare moderne, un restaurant în care se servesc produse tradiţionale cu ingrediente bio furnizate de producătorii locali şi două săli pentru evenimente. (mai multe detalii la adresa: http://www.palatulbrukenthalavrig.ro/)