Hospital Island (Insula Spital), ocupând o suprafaţă de ceva mai mult de un hectar în Passamaquoddy Bay, în largul coastelor Maine (NV S.U.A.) a fost folosită din 1832 pentru carantinarea persoanelor bolnave sau suspectate că suferă de holeră.
Numită iniţial Little Hardwood Island, insula a fost redenumită după ce un lazaret a fost construit pentru izolarea bolnavilor. În lipsa apei potabile, transporturi săptămânale veneau de pe continent. În timpul Marii Foamete irlandeze, foarte mulţi emigranţi au ajuns în zonă, de cele mai multe ori clandestin la bordul vapoarelor care se întorceau din Europa după ce trasportaseră lemnul tăiat în Maine şi Canada.

Din cauza condiţiilor precare, numeroşi pasageri (în special copii) mureau, iar vapoarele deveniseră adevărate focare de infecţie. Sute de irlandezi au străbătut astfel oceanul doar pentru a fi îngropaţi pe pământ american. În 1869, ciclonul tropical Saxby Gale a devastat insula, trăgând suprafeţe mari în apă şi descoperind cimitirul.
Într-o însemnare anonimă, datând din acea perioadă, un martor descria: ”apa luase pământul şi dezvelise sicriele. Multe zăceau deschise, craniile şi oasele formând o privelişte îngrozitoare”. După ce oase au ajuns la ţărm în Maine, mulţi copii au luat bărcile părinţilor şi au întreprins expediţii pe insulă pentru a aduna sinistrele vestigii. Unii le vindeau pentru un penny (1/100 dolari) pentru fiecare pound (0,5 kg), iar alţii erau văzuţi chiar jucând fotbal cu cranii.

În urma scandalului stârnit de ceea ce fusese numită ”O adevărată jelanie irlandeză” (”A Real Irish Grievance”), autorităţile au îngropat rămăşiţele găsite, dar chiar şi în ziua de astăzi se mai întâmplă să se găsească oase ieşind din pământ. Ca despre toate locurile cu istorie zbuciumată, despre Hospital Island s-au ţesut numeroase poveşti sinistre şi nu puţini spun că noaptea, ceaţa care se lasă peste port este străbătută de ţipetele şi tânguielile sufletelor care nu-şi găsesc liniştea. Bătrânii numesc aceste zgomote ”ţipetele irlandezilor”, dar multe voci mai raţionale susţin că este vorba doar despre sunetele făcute de pumele care populează pădurile de pe coastă.

 În 2004, insula a fost cumpărată de un cuplu, deţinător al unor afaceri cu lemn, dar amândoi au murit în urma unor accidente bizare în 2005, respectiv 2007.