În Bucegi, către răsărit, în Cheile Zănoagaei, mai exact pe Valea Ialomiţei, între frumosul Lac Bolboci şi Scropoasa, se găsesc şapte izvoare a căror apă uimeşte ştiinţa.

Aflate sus în munţi, la 1300 de metri, izvoarele îşi aprovizionează şuvoaiele dintr-un lac subteran, ce îşi are sursele nesecate, parcă în infinit, şi nu în străfundurile stâncoase ale unei grote ascunse.

Cu un debit de aproximativ 400 de litri pe secundă, izvoarele ţâşnesc la suprafaţă dintotdeauna. Cele şapte izvoare sunt socotite prin tradiţie drept „apa sfântă“ a dacilor, o sursă de apă misterioasă, cercetată în laborator încă din 1927.

Poate că Ialomiţa, numită în scrierile vechi Naparis şi Helibakia, a fost într-adevăr apa sfântă, care după 400 de km se vărsa în Dunăre, la Carsium, unul din punctele strategice de pe fluviu. Sau poate este vorba de Apa Vie, un fenomen straniu, dar real, întâlnit în Valea Ialomiţei.

Sursa din Bucegi a făcut obiectul unor studii de laborator încă din 1927. Primele analize au confirmat că apa de acolo este extrem de pură. În 1930, studiile asupra apei au fost reluate în România şi preluate cinci ani mai târziu de o societate franceză.

Rezultatul este de fiecare dată acelaşi: toţi indicatorii calitativi ai apei de la Şapte Izvoare au un standard de calitate extrem de ridicat, nivelul de bacterii fiind aproape de zero, în timp ce nivelul maxim admis este de 5. De asemenea, cantitatea de azotaţi şi azotiţi este egală cu zero.

Au urmat studii realizate în perioada martie 1981 – februarie 1982 de societatea Hidrotehnica. Imediat după aflarea rezultatelor, Ceauşescu a cerut ca zona să fie închisă, iar accesul la rezultatele analizelor strict limitat.

După Revoluţie, analizele au fost reluate în Bucegi. Şi de această dată, studiile de la Institutul Fresenius din Germania şi cele ale Laboratoarelor Larex au stabilit că apa din Munţii Bucegi are parametrii necesari pentru a sta alături de celebrele produse din Occident: Evian sau Perrier.

Testele recente au arătat că, într-adevar, este vorba de o apă specială, care izvorăşte dintr-o grotă unde se află un imens lac subteran.

Din punct de vedere chimic, aceste izvoare sunt unele dintre cele mai curate surse naturale de apă plată din lume. S-au găsit şi explicaţii stiinţifice pentru această minune: fie apa aceasta trece printr-un câmp magnetic, fapt care o face să-şi recapete structura ordonată ideală (iar cercetările magnetometrice au detectat puternice anomalii în zonă), fie izvoarele trec pe lângă un zăcământ de argint, iar argintul împiedică dezvoltarea bacteriilor. Aceasta este “apa vie”, cunoscută de preoţii daci, care erau şi mari vindecători.

Simbolul celor şapte izvoare este inscripţionat pe scuturile de luptă dacice, sculptate pe Columna lui Traian şi pe replica acesteia de la Bucureşti. Scrierile vechi pomenesc despre o apă din care a băut Zalmoxis  înainte de a deveni zeu.

Datele ştiinţifice care descriu acest obiectiv vorbesc despre Şapte Izvoare ca despre sursa celei mai pure ape din întreaga Europă.