Francmasoneria este un Ordin iniţiatic străvechi şi respectat în întreaga lume, cu un caracter tradiţional şi simbolic. Ea este o frăţie a oamenilor liberi, indiferent de religie sau de clasa socială. Întemeiată pe principiul toleranţei, Francmasoneria se dezvoltă prin diversitatea sa confesională şi socială, spre atingerea unui ţel comun: urmarea propriului drum al fiecăruia dintre noi către perfecţionarea de sine.

De aceea, Francmasoneria oferă unelte simbolice şi tradiţionale oricui doreşte să se perfecţioneze. Oricine se poate autoperfecţiona prin experienţa vieţii şi o bună înţelegere a eticii. Masoneria este o frăţie care permite fiecăruia să se îmbogăţească din experienţa celorlalţi, devenind astfel capabil să răspundă în mod practic la multitudinea de probleme pe care le implică societatea contemporană. "Modernitatea" încetează să mai fie asociată unei idei monolitice, presupunând complexitatea şi varietatea tuturor interacţiunilor noastre.

Masoneria este un pas spiritual, structurat asemeni unei organizări a vieţii umane şi a unei modalităţi de existenţă.

Organizaţia Masonică există pentru a garanta libertatea şi independenţa creaţiei şi muncii fiecăruia, cât şi pentru a asigura un sprijin colectiv. Drumul este alcătuit din mai multe etape, care permit un progres continuu. Datorită acestui amestec dintre libertatea individuală şi tradiţie, Francmasoneria a putut să aibă o continuitate inalterabilă din secolul al XVIII-lea până în prezent, rămânând în acelaşi timp neschimbată şi totuşi contemporană.

Masoneria luptă pentru respectarea drepturilor omului, pentru respectarea legilor şi tradiţiilor patriei. Ea face front împotriva ignoranţei, violenţei, corupţiei şi necinstei între oameni şi popoare, împotriva ateismului. Masoneria propune dialogul şi toleranţa, construieşte punţi care apropie, atenuând ceea ce ne separă.

Adversarii Masoneriei au fost şi sunt: ignoranţa, reaua voinţă, obscurantismul cultural şi ideologic, minciuna, laşitatea, ateismul, necinstea, falsificarea istoriei, totalitarismul şi extremismul de orice fel. „Cunoaşte-te pe tine însuţi, iubeşte-ţi aproapele, ajută-l, respectându-i demnitatea” – iată regula de aur a Masoneriei.

O alianţă a oamenilor liberi

Cultivarea libertăţii tuturor oamenilor este mai importantă decât cultivarea libertăţii individuale. În ceea ce priveşte libertatea celorlalţi, nu numai că îţi poţi îmbogăţi propriile idei şi experienţe, dar, mai mult decât atât, e posibil să descoperi că propriile certitudini nu mai sunt chiar atât de imuabile şi distincte. Respectând libertatea celorlalţi se poate ajunge la descoperirea propriei libertăţi. Nu se pune în discuţie negarea propriei libertăţi şi propriei credinţe, ci acceptarea libertăţii şi credinţei celorlalţi în deplină cunoştinţă şi libertate. În cele din urmă, această libertate poate fi verificată prin extinderea afirmaţiei că mişcarea masonică nu va coincide niciodată cu personalitatea unui singur om.

O instruire pe calea vieţii

Unitatea biologică a umanităţii presupune stoparea rasismului. Nu există om superior ori inferior semenului său, ci doar o mare diversitate etnică şi culturală, la care se adaugă diferitele grade de evoluţie a societăţilor umane. Între Om şi toate fiinţele din Univers, de la cele infinit de mici până la cele nespus de mari, se creează o relaţie de interdependenţă, şi, fiind conştient de acest lucru, fără nici o reprezentare dogmatică, Omul se uneşte cu spiritul etern, Sufletul ori Arhitectul Cosmosului, simbolul perfecţiunii.

O educaţie morală

Structurile şi esenţa Francmasoneriei Regulare sunt de ordin moral şi democratic. Cuvântul "moral", considerat într-o anumită perioadă drept a fi dogmatic şi revalorificat astăzi în numele eticii, are mai multe înţelesuri. În Masonerie, în drumul fiecăruia către perfecţionare, face parte din drumul către libertate şi semnifică o noţiune simplă: punerea în concordanţă a gândurilor cu faptele noastre. Această armonie este însă greu de realizat în societatea noastră contemporană şi implică o mare doză de stăpânire de sine şi curaj.

O asociaţie fraternă

Masoneria îşi îndreaptă eforturile spre perfectibilitatea omului, aproapele fiind considerat Frate; astfel, prin iubire poţi deveni mai bun, mai luminat, mai drept, mai tolerant şi deci mai folositor societăţii. Atunci când încerci să te perfecţionezi, este important să găseşti un grup de oameni, cu care poţi să faci schimburi de idei, care să se sprijine reciproc şi care să practice împreună virtutea toleranţei. Francmasoneria este o frăţie, ce există datorită eforturilor depuse împreună de un grup de oameni care lucrează uniţi de acelaşi gând şi conştientizează că în acest mod avansează pe drumul perfecţionării de sine. Această frăţie este o legătură profund conştientizată, care ne leagă de toţi ceilalţi, fie că sunt Masoni ori nu.

O perspectivă modernă asupra societăţii

Omul modern trebuie să gândească la scară mondială; el trebuie să vadă dincolo de barierele rasiale, filosofice şi religioase, care, cel mai adesea, îl separă de semenii săi. În toate manifestările sale, dogmatismul nu poate fi decât nefast pentru lumea în care trăim noi în prezent. Masoneria este o experienţă care demonstrează că universalitatea nu este şi nici nu trebuie să fie sinonimă cu uniformitatea, ci dimpotrivă.

Un pas către viaţa spirituală

Pentru a izbândi în păstrarea echilibrului dintre diversitate şi armonie, Masoneria tradiţională face apel la principiul suprem care este dincolo de realitatea materială, socială şi religioasă. Unii oameni îi spun "Dumnezeu", alţii "Energie", însă în Masonerie este numit "Marele Arhitect al Universului", pentru a se evita discuţiile contradictorii. Credinţa într-o fiinţă superioară sau într-un principiu suprem şi practică de autoperfecţionare definesc Masoneria drept un mod spiritual de a fi în lume, în cel mai larg sens al termenului.

O societate organizată

Francmasonii lucrează împreună în Loji (numite şi Ateliere) care, la rândul lor, formează o Mare Lojă. Precum în orice altă societate, activitatea fiecărei Loji este coordonată de un Consiliu condus de un preşedinte (Maestrul Venerabil). Pe aceeaşi structură, activitatea fiecărei Mari Loji este coordonată de un Mare Consiliu condus de Marele Maestru. Pentru ca în interiorul acestor forme de organizare să nu se creeze centre de autoritate individuală, Marii Maeştri, Marile Consilii, Maeştrii Venerabili şi Consiliile trebuie să fie alese prin vot la intervale regulate. Principiul absolut este: "Masoni liberi în Loji libere". Marile Loji sunt instituţii cu o organizare şi legi precis definite, ce concordă cu legile ţării în care funcţionează fiecare Obedienţă în parte. Fiecare Mare Lojă deţine o putere şi jurisdicţie suverane asupra tuturor Lojilor Simbolice aflate sub Obedienţa sa.

O perfecţionare realizată în trepte

Masoneria Speculativă cuprinde trei grade simbolice, numite şi "străvechi" - Ucenic, Calfă şi Maestru. Diversitatea alegoriilor şi bogăţia învăţămintelor fiecăruia dintre aceşti trei paşi către perfecţionare sunt foarte mari. Dacă s-a mai urcat cu un pas pe scara şlefuirii de sine nu înseamnă că se instituie un raport de superioritate faţă de cei care nu au făcut pasul respectiv. E de datoria celui care a mai făcut un pas să îi ajute pe ceilalţi să urce către propria perfecţionare. Fiecare grad presupune experienţa definitorie şi are propriul simbolism la care Francmasonul este chemat să mediteze.

Marile Loji sunt organizaţii autonome şi suverane, ce îşi extind autoritatea asupra Lucrărilor în cele trei grade ale tuturor Lojilor aflate în Obedienţă. "Masoneria Străveche şi nealterată" ("pure Antient Masonry"), cum o denumeşte Marea Lojă Unită a Angliei (prima Mare Lojă din lume, motiv pentru care poartă şi titlul de "Marea Lojă Mamă a Lumii"), cuprinde exclusiv gradele tradiţionale de Ucenic, Calfă şi Maestru, ce sunt întemeiate pe tradiţia simbolică şi esoterică a constructorilor de catedrale.

 Începând din ultimele decade ale secolului al XVIII-lea, pe lângă ritualurile străvechi ale celor trei grade, au fost create noi ritualuri, ce au fost cu timpul sistematizate în "gradele masonice conexe" (numite şi "adiacente", "auxiliare" sau "suplimentare").

Dacă cele trei grade străvechi de Ucenic, Calfă şi Maestru sunt plasate sub jurisdicţia suverană a unei Mari Loji, "gradele conexe" sunt administrate de "Riturile de Perfecţionare", ce sunt corpuri masonice "conexe" ("appendant bodies") Marilor Loji şi independente din punct de vedere organizatoric faţă de acestea.

Corpurile conexe pot fi înfiinţate şi îşi pot desfăşura activitatea într-o Obedienţă masonică doar în baza Concordatului cu Marea Lojă care îşi extinde jurisdicţia asupra statului respectiv. Ele îşi pot recruta membrii exclusiv din rândul Maeştrilor Masoni activi ai Marii Loji în jurisdicţia căreia funcţionează şi cu care au încheiat un concordat. De aceea se numesc şi "corpuri concordate".

Sursa: www.mlnr.ro

(CC)