În fiecare an, în luna iulie, localnicii din satele României încep să culeagă murele care invadează poienile, dealurile, marginile pădurilor şi luncile întinse de-a lungul apelor curgătoare.

Sătenii le culeg până în luna octombrie pentru consum propriu sau fac din ele o băutură foarte populară la noi în ţară, numită „murată”. Alţii vând murele la marginea drumului pentru sume de 8-10 lei/kg.

Deoarece sezonul murelor stă să înceapă, vă prezentăm mai multe informaţii interesante despre ele.

1. Murele cresc în sălbăticie în cea mai mare parte a Europei, iar culesul lor este o activitate foarte populară printre localnici. Totuşi, în anumite regiuni din lume în care murele nu sunt native, ca de exemplu Australia, Chile sau Noua Zeelandă, unele specii de mure – Rubus armeniacus (mure de Himalaya) sau Rubus laciniatus (murul fără ghimpi) – sunt considerate specii invazive şi buruieni periculoase pentru culturile agricole.

2. Murele sunt consumate de oameni de mii de ani. Analizele au arătat că „Femeia din Haraldskær”, care a trăit în Epoca de Fier pe la 490 î.Hr., aşadar în urmă cu 2.500 de ani, avea în stomac mei şi mure. Trupul femeii, descoperit în anul 1835 într-o mlaştină din Danemarca, s-a conservat foarte bine în condiţiile anaerobe (microorganismele care descompun materia organică nu pot supravieţui într-un mediu fără oxigen), ceea ce le-a permis cercetătorilor să îi poată analiza în detaliu conţinutul stomacului. Nu doar scheletul era intact, ci şi pielea şi organele interne.

3. De ce sunt murele negre? Iniţial, murele au culoarea roşie şi sunt acrişoare, iar când sunt coapte devin negre şi dulci. Responsabile de culoarea neagră intensă a murelor sunt antocianinele, nişte pigmenţi solubili în apă care, în funcţie de nivelul pH-ului, pot avea culoarea roşie, mov, albastră sau neagră.

4. Anumite componente fitochimice din mure, precum acidul salicilic şi acidul elagic, au fost asociate în cercetări preliminare cu toxicitate pentru celulele canceroase, inclusiv în cazul cancerului la sân. Cercetările sunt însă abia la început, iar efectele acestor componente nu sunt pe deplin înţelese.

5. Cel mai mare producător de mure la nivel mondial este Mexic, aproape întreaga „recoltă” fiind trimisă la export pe pieţele din America de Nord şi din Europa.

6. Folclorul britanic spunea că murele nu ar fi trebuit culese după 11 octombrie, când era sărbătorită în trecut ziua Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril (conform calendarului latin). Oamenii credeau că după acea dată diavolul călca în picioare murele şi scuipa pe ele, fructele nemaifiind bune de mâncat. Se pare că mitul are un sâmbure de adevăr, în sensul că ploile şi vremea rece de toamnă favorizează apariţia mucegaiului: fructele capătă un aspect neplăcut şi pot fi toxice.

Surse: wikipedia.org, ro.wikipedia.org